Cum poti afla voia Domnului ?

Acum cativa ani am primit vizita unei tinere care dorea sa-mi ceara un sfat. Nu era sigura ca il iubeste pe tanarul cu care se imprietenise. Totusi, intensitatea sentimentelor dintre ei crestea vertiginos. Dupa multa framantare si multa rugaciune, se decisese sa ceara direct de la Dumnezeu intelepciune. Ar fi vrut ca El sa-i vorbeasca printr-un semn clar. Ii spusese Domnului sa-i arate daca este de acord cu aceasta prietenie. Cum era in preajma Craciunului, semnul cerut ca si confirmare a fost ca baiatul sa-i dea drept cadou o pereche de manusi si o esarfa. Bineiinteles ca ea a asteptat apoi cu inima cat un purice venirea Caraciunului. N-a spus nico vorba cuiva despre planul ei. In seara de Craciun a venit acasa si , surpriza, a dat cu ochii de un cadou. Parintii i-au spus ca este chiar de la baiatul cu care se imprietenise. L-a luat repede, a fugit cu el in camera ei si l-a deschis. Ce sa vezi? Era chiar o pereche de manusi si o esarfa!

Tanara nu mai putea de bucurie. Vai insa, fericirea ei s-a terminat repede cand fratele ei i-a spus ca (in gluma) el ii cumparase cadoul si doar o pacalise (sau o mintise?) ca ar fi de la prietenul ei. In prima zi de Craciun a venit si cadoul din partea prietenului ei, dar vai! Nu erau nici manusi si nici urma de esarfa. "Va rog," a spus tanara, "sa-mi spuneti care este parerea dumneavoastra despre astfel de "semne". Le putem considera o metoda prin care sa primim calauzirea lui Dumnezeu?"

Cum ne calauzeste Dumnezeu astazi? Cum poate El (care este spirit invizibil si atotputernic) sa-si comunice intentiile omului (care este carne si sange) ? Trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca prin semne, cum a facut tanara de care v-am vorbit? Trebuie sa "dam cu banul" dupa ce ne-am rugat in prealabil ca Dumnezeu sa ne arate voia Sa? Nu cumva este de ajuns sa ne silim sa facem ce credem noi in momentul acela ca este cea mai buna alternativa si sa o declaram pe aceasta drept "voia Domnului" ? In timpuri biblice, Dumnezeu si-a calauzit poporul in multe feluri. Iosif a fost fortat sa-si aleaga drumul in viata sub presiunea circumstantelor potrivnice. Lui Moise, Dumnezeu i-a vorbit din mijlocul tufisului arzand. Israelitii au fost condusi prin pustie de un nor ziua si de un stalp de foc noaptea. Iosua a fost calauzit prin felul in care i-a raspuns Dumnezeu la rugaciune (Iosua 7:7-15). Evanghelistul Filip a fost calauzit printr-un inger, sutasul Corneliu printr-o vedenie. Dumnezeu le-a vorbit oamenilor "cand intr-un fel, cand intr-altul". Calauzirea divina nu este data deobicei prin semne spectaculoase, printr-un foc din cer, o voce extraterestra, o vedenie de noapte sau o coincidenta extraordinara a circumstantelor. Metodele cele mai folosite de Dumnezeu sunt mult mai putin dramatice. Majoritatea copiilor lui Dumnezeu despre care citim in Biblie au fost calauziti nu prin mijloace extraordinare (voci, vedenii, ingeri), ci prin intermediul lucrurilor naturale. Cei mai multi dintre ei au fost calauziti prin simplul fapt ca au facut ceea ce stiau ca trebuie sa faca: sa-si ingrijeasca turmele, sa-si dreaga navodul sau sa puna mana pe coarnele plugului.

Probabil ca cea mai grea indeletnicire din viata este sa luam decizii. Trebuie sa ne hotaram sa mergem undeva sau sa nu mergem, sa cumparam ceva sau sa nu cumparam, sa acceptam ceva sau sa nu acceptam. Viata este o lunga succesiune de alegeri pe care trebuie sa le facem intre bine si rau, intre adevar si minciuna, intre ceea ce este bun si ceea ce este cel mai bun. Cu siguranta ca Dumnezeu vrea sa ne ajute sa facem decizii intelepte - nu numai in problemele majore, ca insuratoarea sau alegerea unei meserii, ci si in micile detalii ale vietii de fiecare zi.

Aflarea voiei lui Dumnezeu este , intr-un fel, foarte legata de procesul prin care devenim o persoana dupa voia lui Dumnezeu. Cu cat ne vom stradui sa fim asemenea lui Christos in caracter, cu atat vom putea afla mai usor care este voia lui Dumnezeu pentru viata noastra. In Proverbe 3:6 ni se spune: "Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile". Totusi, chiar si cei mai buni copii ai lui Dumnezeu ne vor spune ca, uneori, nu este chiar atat de simplu sa aflii care este voia Domnului pentru o anumita situatie. Exista cateva reguli practice pentru aflarea voii lui Dumnezeu. Vrem acum sa ne uitam impreuna la cateva dintre ele.

1. Invatatura Cuvantului

In subiecte despre care putem citi in Biblie, ceea ce este scris ramane autoritatea ultima si inatacabila. Tine minte ca Dumnezeu foloseste principii, nu numai porunci. De exemplu, principiul general al multumirii. Textul din 1 Tesaloniceni 5:18 spune: "Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Christos Isus cu privire la voi". Unii membrii din biserica parca au darul nemultumirii. Nimic nu le place. Parintii nu-i inteleg; biserica este moarta; predicatorul nu predica bine; etc. Astfel de atitudini nu sunt in voia lui Dumnezeu. stim precis aceasta pentru ca nu sunt atitudini de multumire. Ele calca un principiu general al Bibliei.

Biblia vorbeste si despre lucruri specifice, ca de exemplu, supunerea fata de legile tarii. Dar... te afli pe o sosea nationala, este tarziu in noapte, foarte putine masini in jur, asa ca de ce sa nu conduci cu 120 de km in loc de 80 de km pe ora? Biblia spune: "Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti, pentru Domnul: atat imparatului, ca inalt stapanitor, cat si dregatorilor, ca unii care sunt trimesi de el sa pedepseapsca pe facatorii de rele si sa laude pe cei ce fac bine" (1 Petru 2:13). Orice intentie care este contrara unui principiu din Biblie nu este in cadrul voii lui Dumnezeu.

Cand luam Biblia si o citim cu smerenie, intr-un duh de rugaciune putem spune bucurosi: Dumnezeu mi-a vorbit; am auzit glasul Domnului prin Cuvant. Exista o fraza despre Biblie care a fost retiparita in multe locuri:"Biblia contine mangaiere ca sa te incurajeze, hrana pentru suflet si lumina ca sa te calauzeasca. Ea este harta calatorului, toiagul drumetului si busola calauzei". Cat de adevarat!

2. Calea rugaciunii

N-ar trebui niciodata sa calcam pe un teritoriu in care nu ne-am rugat mai inainte. Iacov spune: "Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Domnul" (Iacov 1:5). Cand trebuie sa luam o hotarare care cere o intelepciune deosebita cuvintele lui Iacov capata o insemnatate noua si stralucitoare: "Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Domnul". Sa se roage deci.

Rugaciunea lucreaza in noi o stare potrivita pentru intelegerea voii lui Dumnezeu. Cand ne rugam pentru o anumita problema, Dumnezeu poate sa ne faca sa simtim daca o anumita hotarare a noastra ar fi buna sau rea. In Vechiul Testament, gabaonitii l-au inselat pe Iosua. Ei s-au deghizat imbracandu-se cu haine vechi, si au luat in desaga paine uscata si mucegaita. Erau in realitate hititi care locuiau in apropiere, dar temandu-se sa nu fie ucisi de israeliti s-au dat drept un popor venit de departe sa faca un legamant cu poporul Domnului. Inselat de aparente - Iosua a facut legamant cu ei. A gresit teribil pentru ca "n-au intrebat pe Domnul" (Iosua 9:14). Iosua nu s-a rugat. S-a increzut doar in priceperea sa si a cazut in capcana. Este bine (si de asteptat) ca poporul Domnului sa se roage ca sa primeasca calauzire. Psalmistul spune: "Fa-ma sa aud disdedimineata bunatatea Ta, caci ma incred in Tine."

3. Circumstantele providentiale

De multe ori, Dumnezeu ne face cunoscuta voia Sa prin circumstantele vietii. Iosif a privit retrospectiv la ceea ce i se intamplase in viata - la haina frumos colorata, la aruncarea in fantana fara apa, la aruncarea lui in inchisoare - si a putut sa le spuna fratilor sai care venisera in Egipt: "Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine, ca sa se implineasca ceea ce se vede azi, si anume, sa scape viata unui popor in mare numar" (Gen. 50:20).

Cand providenta divina l-a dus pe Iosif in Egipt, el si-a dat silinta sa continue sa fie la inaltime si sa-I slujeasca Domnului in locul in care se gaseste. La fel trebuie sa facem si noi in situatia in care ne-a asezat Dumnezeu astazi. S-ar putea sa nu fie o situatie ideala, s-ar prea putea sa ne fi dorit altceva mai bun, dar o schimbare a situatiei nu ne va face sa-L slujim cu mai multa credinciosie, daca nu-L slujim cu credinciosie si in situatia de fata.

Circumstantele providentiale se pot schimba intr-o clipa: s-ar putea sa sune telefonul, sa fim chemati la un nou loc de munca, s-ar putea sa primim o scrisoare, sa dam peste un prieten de care aproape uitasem sau sa ni se intample ceva care pentru moment sa ne displaca. Dumnezeu are un scop pentru care ingaduie fiecare eveniment prin care trecem. Aceste circumstante providentiale duc la calauzirea prin "usi deschise - usi inchise". Apostolul Pavel marturiseste ca a intarziat o vizita promisa la Corint pentru ca in Efes a vazut ca Dumnezeu ii deschisese o usa pentru vestirea Cuvantului. Uneori cumparam sau nu cumparam; plecam sau stam pe loc; acceptam sau nu suntem de acord doar din cauza circumstantelor de moment.

Circumstantele trebuiesc insa judecate duhovniceste. De exemplu, cand lui Iona i s-a spus sa mearga la Ninive, el s-a hotarat sa fuga la Tars, 3400 de \m spre vest in loc de 1500 \m spre est. S-a dus in portul Iope si a gasit o corabie care tocmai pleca spre Spania. S-ar putea ca Iona sa fi crezut ca Dumnezeu i-a scos in cale corabia ca sa poata pleca spre Spania in loc sa se mai duca la Ninive. Corabia era acolo si-l astepta, mai erau locuri pe corabie si Iona avea banii necesari in buzunar (Iona 1:3). Uneori pare ca insusi Satan randuieste imprejurari potrivite pentru cei care nu vor sa faca voia Domnului. In orice caz, Iona n-a ascultat. S-a urcat in corabie si a plecat inspre vest. La scurta vreme insa, s-a trezit in pantecele pestelui. Circumstantele parusera potrivite dar nu fusese voia Domnului ca el sa mearga spre Spania. Este evident ca nu intotdeauna circumstantele ne descopera voia lui Dumnezeu.

4. Sfatul altor crestini

Uneori, Dumnezeu ne calauzeste prin alti oameni. Un foarte bun exemplu este relatia dintre Moise si Ietro. Moise era epuizat la maxim sub povara problemelor ridicate de judecarea unei natiuni cu cateva milioane de cetateni. In Exod 18 ni se arata cum Ietro l-a invatat pe Moise sa delege responsabilitati si autoritati altora chemati sa-l ajute. Exista unii care l-au criticat pe Moise pentru ca a ascultat de vocea unui om, dar Biblia nu ne spune nicaieri ca sfatul lui Ietro ar fi fost rau sau ca Moise ar fi gresit pentru ca l-a ascultat.

Proverbe 11:14 ne spune ca: "biruinta vine prin marele numar de sfetnici". Exista unii care au darul de a fi buni sfetnici. Acestia nu sunt intotdeauna doar predicatorii ordinati, ci adesea pot fi credinciosi din adunare care umbla ei insisi cu Dumnezeu si stiu sa-i indrepte si pe altii spre o astfel de cale.

Este o buna idee sa ne oprim din drum si sa stam putin de vorba cu un prieten despre problemele noastre. Adesea astfel de discutii ne limpezesc mintea. Totusi in ultima instanta oricate sfaturi am primi de la altii hotararea finala ne apartine. Noul Testament ne relateaza o imprejurare in care Pavel a preferat sa refuze sfatul unor prieteni dragi. Ei l-au avertizat despre suferintele pe care avea sa le indure daca se va duce la Ierusalim si au staruit de el sa nu se duca (Fapte 21:20). Pavel le-a raspuns: "Ce faceti de plangeti asa si-mi rupeti inima. Eu sunt gata nu numai sa fiu legat, dar chiar sa si mor in Ierusalim pentru Numele Domnului Isus" (Fapte 21:13). Cand au vazut ca nu-l pot indupleca, prietenii s-au resemnat zicand: "Faca-se voia Domnului!" Este bine sa cautam sfatul prietenilor crestini dar hotararea finala trebuie sa fie personala.

5. Bunul simt

Dumnezeu a daruit oamenilor ceea ce noi numim "bunul simt". El se asteapta sa-l folosim. In cautarea noastra dupa voia Domnului nu ne dam seama ca uneori Dumnezeu prefera sa taca. El vrea ca sa decidem noi singuri.

Unii oameni umbla zi de zi intr-o ceata a nesigurantei, ingrijorandu-se ce meserie sa-si aleaga, ce fel de masina sa-si cumpere, la ce scoala sa se duca, etc, etc. Dumnezeu ne-a lasat o masura de libertate in care trebuie sa actionam singuri calauziti de dragostea pentru El si de grija pentru aproapele. La prima vedere, s-ar parea mai spiritual sa cautam calauzirea Domnului si sa asteptam un semn din partea Lui, decat sa mergem si sa facem lucrul care ni se pare cel mai potrivit. Nu uitati insa ca Dumnezeu ne-a daruit deja un instrument de lucru: o minte inoita si sfintita. Cum ni s-a spus sa-L iubim pe Dumnezeu "cu tot cugetul" (Matei 22:37), Dummezeu doreste ca noi sa ne folosim mintea. El ne-a dat o buna portie de calauzire atunci cand ne-a inzestrat cu o minte care poate sa gandeasca.

In multe probleme despre care Biblia nu ne spune nici da nici nu, Dumnezeu vrea sa hotaram dupa inteligenta pe care ne-a dat-o. Trebuie sa ne socotim bine, sa cantarim alternativele, sa analizam situatiile si sa ajungem la decizii corecte.

Putem deci sa cunoastem voia lui Dumnezeu prin citirea Cuvantului, pe calea rugaciunii, prin forta imprejurarilor, ascultand de sfatul altora sau folosind inteligenta cu care ne-a inzestrat Dumnezeu.

6. Vocea launtrica

Vocea lui Dumnezeu se poate face auzita, dar nu intotdeauna se intampla asa. Cand Izabela era pe urmele lui Ilie, profetul a avut nevoie sa auda glasul divin si l-a auzit. Nu era in vantul puternic, nici in cutremurul de pamant si nici intr-un vartej de foc; era insa in susurul bland si subtire, in soapta duioasa (1 Regi 19:11-18). Ilie a auzit vocea Domnului.

Unii dintre voi stiti ce inseamna sa simti un impuls irezistibil , imposibil de explicat altora. Oricat ai incerca sa-l ignori, el te urmareste! Se tine scai de tine. Poate ca ai simtit ca trebuie sa te duci sa vizitezi pe cineva, sau ca trebuie sa te rogi pentru o anumita persoana, sau sa stai de vorba cu cineva si sa-i atragi atentia despre o greseala. Nu stii cum de ti-a venit ideia aceea, dar te urmareste parca o voce interioara care ti-o repeta. Dumnezeu ii calauzeste uneori pe copiii Sai si astfel. Nu spun ca trebuie sa ne lasam manati de orice impuls de moment, dar cred ca, daca pastram o stare de supunere si dorinta de a face voia Domnului, Ii vom auzi uneori vocea venind din launtrul nostru, intr-un "susur bland si subtire."

Duhul Sfant ne face sa inclinam spre un anumit curs de actiune. De exemplu, un tanar participa la o conferinta misionara. Acolo aude cativa misionari din Africa povestind despre pataniile lor. Dintr-o data simte launtric indemnul de a merge si el sa dea o mana de ajutor pentru mantuirea milioanelor de africani care striga dupa ajutor. Sentimentul vine peste el ca o presiune irezistibila. Este lucrarea Duhului Sfant care ii vorbeste dinauntru, staruitor, convingator.

La sfarsitul acestui studiu despre aflarea voiei lui Dumnezeu putem trage doua concluzii.

1) Uneori, Dumnezeu calauzeste oameni diferiti prin mijloace si cai diferite. Fiecare calauzire este la fel de valida si de importanta. O astfel de calauzire este cu privire la lucruri despre care Biblia nu are o invatatura clara sau categorica. Aduceti-va aminte ca, slujind aceluiasi Dumnezeu, doi oameni aflati in circumstante asemanatoare au luat decizii contrare. Neemia a acceptat o escorta armata din partea regelui persan pentru paza in drumul spre Ierusalim (Neemia 2:9), in timp ce lui Ezra asa ceva i s-a parut o jignire la adresa lui Dumnezeu si o proasta marturie despre atotputernicia divina (Ezra 8:22). Amandoi acesti oameni au fost justificati in atitudinile lor si au facut "voia Domnului", devenind instrumente in refacerea spirituala si fizica a Israelului.

2) Uneori Dumnezeu ne vorbeste prin semne vizibile, dar aceasta nu este norma, ci exceptia. Pe vremea cand israelitii se aflau sub apasarea madianita, lui Ghedeon i s-a aratat un inger care i-a psus ca este alesul prin care Dumnezeu vrea sa-si izbaveasca poporul. Ghedeon s-a indoit si a cerut o dovada vizibila. El a pus un sul de lana afara peste noapte si a cerut ca sa se va da a doua zi ca sulul este umed, iar pe pamantul din jur sa nu cada roua. Indaratnica lui necredinta l-a facut apoi ca sa ceara ca a dopua zi fenomenul sa se intample invers: pamantul sa fie acoperit de roua si sulul sa fie uscat. (Jud. 6:36-40).

Tineti cont ca Dumnezeu ii vorbise deja clar prin viu grai. De fapt, el incepuse sa asculte si sunase din trambita pentru adunarea ostirii. stia ce avea de facut, dar avea inca indoieli ca Dumnezeu l-a ales tocmai pe el pentru o asa mare infaptuire. El a cerut o confirmare in plus. Semnele exterioare nu sunt dovada de o mai mare spiritualitate. Dimpotriva, el scot in evidenta o credinta slaba si o lipsa de sensibilitate spirituala.

Si un ultim sfat: cand vei cauta sa afli voia lui Dumnezeu intr-o anumita problema vei face foarte bine daca vei cauta sa folosesti cati mai multi din cele sase cai enuntate mai sus. La urma, ia cea mai buna hotarare din ceea ce ti s-a descoperit si increde-te ca aceea este expresia voiei lui Dumnezeu pentru viata ta. De multe ori, ti se va cere sa pasesti inainte prin credinta. In viata mea au fost ocazii cand mai multe variante pareau la fel de bune. Parca, parca una era putin mai buna ca celelalte. N-am avut nici un fel de raspuns categoric din partea Domnului. Atunci, am luat hotararea sa urmez varianta care mi s-a parut mai buna si am continuat sa ma rog Domnului sa-mi corecteze calea prin "politica usilor inchise si deschise". Am pasit inainte cu cugetul impacat si cu convingerea ca Dumnezeu (care ma iubeste) ma va opri daca voi apuca pe o cale dictata doar de umana mea ignoranta.

F.B. Meyer, un predicator englez din secolul trecut tocmai se intorcea acasa dupa o lunga calatorie pe mare. Noaptea era furtunoasa si intrarea in port parea foarte stramta. Era o noapte foarte intunecata. Meyer i-a spus capitanului: "Cum sti cum sa te strecori in port?" Capitanul i-a raspuns: "Vezi luminitele alea trei de pe tarm?" Cand toate se afla pe aceiasi linie, nu mai schimb directia, ci merg drept inainte." In mod asemanator, daca glasul launtric, principiile Scripturii si circunstantele exterioare vor fi toate in unison, putem merge inainte.

Fie ca sa umblam in credinciosie, dorind nu numai sa ajungem sa cunoastem voia Domnului, ci si sa o implinim si cu fapta. Inainte de toate insa, trebuie sa fim siguri ca ne-am facut, prin credinta in Christos, fii si fiice in familia divina. Ioan 1:12 spune:

"Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu." Iar in 1 Ioan 2:17 citim: "Cine face face voia lui Dumnezeu ramane in veac."