Viaţa în Duhul nu are reguli prestabilite. Ea pune deoparte toate regulile moarte şi caută în mod direct voia lui Dumnezeu. Se poate asemăna cu exemplul acelui servitor de mai sus. După ce a măturat pe jos, el nu ştia ce să facă mai departe. Să servească masa la ora douăsprezece sau să facă altceva? Aşa este şi viaţa în Duhul: trebuie să faci ceva doar când ai revelaţie de la Duhul Sfânt, iar în rest trebuie să aştepţi, fiind atent la Domnul. Să dau un alt exemplu: cum ştim dacă cineva este mântuit şi pregătit pentru botez? Ar trebui să-l examinăm cu privire la toate articolele legate de adevărul mântuirii şi al botezului? Şi dacă poate răspunde la toate întrebările, atunci poate fi botezat? A face asta înseamnă a proceda conform legii.

   Pe de altă parte, să presupunem că întâlneşti o femeie bătrână de la ţară, care nu are foarte multă educaţie şi nu cunoaşte terminologia Bibliei. O întrebi cu privire la regenerare, pocăinţă, iertare şi aşa mai departe. Nu e capabilă să răspundă la nicio întrebare şi, totuşi, are pace în inimă. O vei lăsa să fie botezată? Problema nu este dacă acel candidat pentru botez poate răspunde la întrebările tale, ci dacă este mântuit cu adevărat- Mulţi oameni la ţară nu sunt familiarizaţi cu anumiţi termeni, dar au pacea lăuntrică şi bucuria Domnului. Chiar dacă nu au o inteligenţă sclipitoare, ei sunt cu adevărat oameni mântuiţi.

   În Shanghai, la strângerile pentru frângerea pâinii eram adesea vizitaţi de străini fără să fim anunţaţi dinainte. Cât ar fi trebuit să-i rugăm să aştepte până să poată lua din pâine şi din vin? Să aştepte o săptămână sau o lună, conform unei reguli oarecare? Dacă ştim că cel ce ne vizitează este mântuit, nu e normal să îl invităm imediat să ia din pâine şi din vin? Nu e nevoie de nicio aşteptare.

   Să nu stabilim legi, ci să lăsăm Duhul Sfânt să lucreze în fiecare om. Totul din Biblie este viu, adică viu în Duhul Sfânt. Dacă transformăm toate lucrurile din Biblie în reguli şi legi, ele devin moarte. Pentru ca adevărul Bibliei să fie viu, el trebuie să fie în Duhul. Să spunem că, de exemplu, odată primeşti un mesaj de la Domnul, îl predici şi mulţi se întorc la El. Data următoare te gândeşti că, dacă acel mesaj a avut un asemenea impact, rezultatul va fi acelaşi şi acum. Aşadar, te hotărăşti să predici din nou acelaşi mesaj, dar, de data aceasta, nimeni nu este mântuit. Trebuie să ştim că acelaşi mesaj, transmis în Duhul, poate mântui într-adevăr multe suflete. Dar dacă este repetat potrivit legii, nu are niciun efect. Aceasta este diferenţa dintre ceea ce este potrivit Duhului şi ceea ce este făcut potrivit legii.

   Tot ce nu e făcut conform călăuzirii vii a Duhului Sfânt este lege. Cât de des folosim călăuzirea din trecut, primită de la Duhul Sfânt, pentru situaţiile de azi. Trebuie să învăţăm că acea călăuzire din trecut, dacă e folosită din nou azi, se transformă în lege. Copierea călăuzirii de ieri înseamnă umblare potrivit legii. Chiar şi ascultarea de un adevăr biblic poate deveni o chestiune de ascultare de lege. Faptul de a fi botezat doar pentru că aşa scrie în Biblie, fără să fii şi condus lăuntric de Duhul spre a face asta, se poate transforma într-o chestiune de păzire a legii. Noi trebuie să facem ce spune Biblia, dar, în plus, să avem şi o călăuzire lăuntrică. Unirea acestor două lucruri ne asigură o direcţie corectă.

   Unii argumentează că, dacă Biblia nu spune că un lucru este rău, atunci cu siguranţă el este bun. Şi această gândire este potrivit legii. Mulţi întreabă dacă este rău a face sau a spune cutare sau cutare lucru. Răspunsul meu : Ai Duhul Sfânt în tine? Dacă da, de ce nu înveţi mai degrabă să cunoşti călăuzirea lui lăuntrică? Eu nu sunt un prezicător, aşa că nu pot spune care este voia lui Dumnezeu pentru tine. Trebuie să înveţi să recunoşti călăuzirea din interior a Duhului Sfânt.

   Pentru a trăi călăuziţi de Duhul Sfânt, prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem este: Ce spune Duhul Sfânt? Nu întreba din start ce spune Biblia. Întotdeauna întreabă prima dată ce spune Duhul din lăuntrul tău. Astăzi majoritatea creştinilor caută prima dată ce spune Biblia, în loc să întrebe mai întâi ce spune Duhul Sfânt din ei. Acest lucru este anormal. Credincioşii nou-testamental au Duhul Sfânt în ei, iar aceasta este o realitate extrem de preţioasă. Trebuie să învăţăm să cunoaştem călăuzire Duhului din noi. În Biblie se face distincţie între principiu şi poruncă. Credinciosul trebuie, într-adevăr, să păzească porunca Bibliei, dar trebuie, de asemenea, să pună în practică principiul din spatele poruncii. Să luăm, de exemplu, problema acoperirii capului. Dacă practici acest lucru doar pentru că aşa scrie în 1 Corinteni 11, este ca şi cum ai fi tot neacoperită. Căci cine păzeşte cuvântul Bibliei, fără a avea călăuzirea Duhului în acel aspect, nu e cu nimic diferit de cel ce nu ascultă de acel cuvânt. O astfel de păzire a cuvântului este o păzire a literei, şi este doar de suprafaţă. Întrebarea este: Ce îţi spune Domnul care locuieşte în tine? Dacă Duhul lui Dumnezeu este Cel care te călăuzeşte să asculţi de un anumit adevăr din Biblie, acţiunea ta înseamnă cu adevărat ascultare de Dumnezeu.

   Perioada Vechiului Testament a fost dispensaţiunea legii. Astăzi însă este era Noului Testament. Din păcate însă, Biserica de azi are foarte mulţi creştini iudaizaţi. Ei tratează Biblia ca pe o lege pe care încearcă să o păzească. Mulţi întreabă pur şi simplu pe alţii ce ar trebui să facă. Aceasta arată că ei nu ştiu să-L caute pe Duhul Sfânt care este în ei. Toate aceste acţiuni sunt anormale.