Astorgoii şi Entuziasmul

2 Timotei 3:1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,

3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,

4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Romani 1:29 Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; Sunt şoptitori,

30 bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.

O imagine a lumii noastre de 50 de ani încoace

Dacă am încerca o traducere nouă a textelor din Romani şi Timotei 2, atunci ar trebui să traducem unele cuvinte care ne interesează cam aşa:

În vremurile din urmă oamenii vor fi fără respect pentru vreo autoritate, fără sentimente naturale, greu de impresionat, greu de înduplecat, fără respect... etc.

Ambele texte sunt fascinante în original, fiind o lecţie de stil din partea apostolului Pavel. Descrierea decadenţei lumii în care trăia precum şi a generaţiilor viitoare care nu anunţau nimic mai bun.

Acest mesaj este în urmă a trei evenimente: o boală care m-a ţinut la pat dându-mi timp mai mult de cugetare, un post mai lung de televizor, o întâlnire cu un prieten depărtat. În răstimpul de boală, dar mai ales după ce am sfârşit-o cu durerile şi am simţit din nou bucuria de a trăi normal, m-am întrebat de ce atâta apatie în bisericile noastre, de ce atâta lipsa de entuziasm pentru viaţă care este oricum aşa de bogată şi de frumoasă, având atâtea bucurii simple.

I. DESPRE BUCURIE, APATIE ŞI ENTUZIASM

Preliminarii şi lămuriri

Apatie şi Entuziasm sunt două cuvinte greceşti care numeau stări de spirit ideale, promovate de diferite şcoli de gândire antice:

1. La sceptici, Aphateia însemna lipsa de suferinţă, stare ideală care se obţine dacă nu te ataşezi de lucruri, pentru că lucrurile nu sunt oricum reale, şi dacă sunt reale sunt incognoscibile. Dacă nu te ataşezi de aceste lucruri, răsplata este ataraxia, netulburarea, apatheia, lipsa de pătimire şi suferinţă. A ajuns astăzi să însemne nepăsarea.

2. La Platon, în dialogul Ion, Socrate vorbeşte de Ion că de un Entheosiasmos, adică de o putere divină care te pune în mişcare la fel ca piatra magneziană, adică magnetul care atrage inelele de fier şi le da puterea de a face şi inelele acelaşi lucru ca şi piatra magnetică. Entuziastul este cel care este insuflat de zei, care este purtătorul unei puteri, a inspiraţiei. A ajuns să însemne astăzi entuziasmul romantic, elanul vital al eroului gata de acţiune şi sacrificiu.

Aşadar, apatia, stare de desprindere de cele lumeşti, văzute, nu însemna deloc stare de nepăsare, iar entuziasmul vechilor greci era mult mai aproape de definiţiile pe care apostolul Pavel le da bucuriei inspirate de Duhul, decât de entuziasmul eroului din epoca romantică.

3. La apostolul Pavel apare în original în limba greacă un termen, astorgos termen care se referă la oamenii care şi-au pierdut orice urmă de afecţiune naturală, firească, dragostea de tip STORGE, dragoste care face posibilă relaţionarea noastră la familia apropiată.

Bucuraţi-vă şi iarăşi zic bucuraţi-vă - Entuziasmul creştinesc

Creştinismul nu are nimic de a face cu apatia sceptică, nici cu ataraxia, şi nici cu entuziasmul de tip romantic.

Îndemnul lui Cristos şi a apostolului Pavel au fost la bucurie şi entuziasm, dar la acea bucurie care vine din insuflarea Duhului pe care nu trebuie să îl întristăm în noi..

Bucuraţi-vă şi iarăşi zic bucuraţi-vă, spune apostolul închis în lanţuri. Paradoxal. Aici este vorba de altfel de pasiune, de un altfel de entuziasm.

CS. Lewis în ale sale Scrisori ale lui Zgândărilă, sesizează că ceva s-a întâmplat cu bucuria creştină de ceva ani încoace, apoi Steinhard, reluând ideea în Jurnalul Fericirii încearcă să tragă un semnal de alarmă privitor la pierderea bucuriei elementare creştine. Care a devenit acreală deja.

Tot Noul Testament este plin de îndemnuri la bucurie de vreme ce Mirele este cu noi şi Duhul bucuriei ne locuieşte.

II. ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI - VREMURILE DIN URMĂ

De 50 de ani încoace

Ce s-a întâmplat însă cu Biserica lui Cristos, cea care ar trebui să fie plină de entuziasm şi în sens etimologic şi în sens propriu chiar şi în prigoane că este apatica în toate sensurile? Ce se întâmplă de câţiva ani încoace că predicile, cântările şi poeziile sunt receptate cu tot mai puţină emoţie? Enoriaşi şi lucrători ne cufundăm în programe şi activităţi care ne creează o falsă oboseala, pretext ideal pentru a ascunde lipsa de pasiune, de entuziasm.

Bifam activităţile religioase şi plecăm fără bucurie şi participăm la serviciile de închinare cu tot mai puţin entuziasm, bătrânii nu mai au bucurie, tinerii nu mai au chef, adulţii nu mai au poftă de prea multe. Aventurile misionare de pe vremea raţiilor de benzină şi interzicerii manifestărilor publice sunt lucruri deja uitate. Unii spun că ar trebui să avem din nou prigoana pentru a ieşi din starea de lingoare şi "bălteala" generală despre care vorbea cu pasiune recent un coleg.

Care este cauza? O ALTĂ REALITATE

Nu pretindem că am găsit diagnosticul final, piatra filozofală, cheia dezlegării problemelor care ne frământă de cam 10 ani încoace pe unii, de 50 de ani pe alţii.

Care este cauza reacţiei atât de slabe la realitatea cotidiană, la normalitate, la acţiunea zilnică?

Unul dintre răspunsuri poate fi: O ALTĂ REALITATE, o realitate virtuală, deformată, o păcăleală de autenticitate, o falsă participare la viaţa intermediată de un filtru care falsifica şi deformează.

Orice dependent de droguri sau alcool ştie că pentru a obţine satisfacţia de astăzi, trebuie să iei o doză mai mare ca ieri şi mâine bucuria va fi obţinută de o supradoză. Ce plăcere mai poţi găsi în apă după ţuica, specialiştii spun că numai cu bere te mai poţi drege.

De câţiva ani încoace trăim într-o realitate înşelătoare, într-o cameră cu oglinzi deformate, privind viaţa prin filtre de lumină şi de adevăr care funcţionează ca un drog şi care în momentul în care coborî în realitate, realul, viaţa adevărată are gust de carton.

III. ASTORGOI- OAMENII VREMURILOR DIN URMĂ - TOT MAI MULŢI - TOT MAI PUŢINI

Aşa cum precizam la început, de vreo 50 de ani încoace, o specie este pe cale de apariţie, o specie pe care în scrierea noastră o vom numi cu numele împrumutat de la apostolul Pavel, ASTORGOII, oamenii vremurilor din urmă, cărora sentimentele normale, naturale, milă, compasiunea, pasiunea, dragostea familială. Astorgoii, oamenii care capătă privirile sticloase împrumutate de pe ecranele televizoarelor.

Avem de-a face cu un fenomen în care o majoritate prefera să se mute dincolo de viaţă reală, acolo unde începe viaţa servită la filtru, strecurată că nu te îneci cu prea multă autenticitate. Tatăl minciunii a creat un nou sistem de a trăi în minciună, şi-a rafinat sistemul prin care totul, chiar şi ce este adevărat poate părea o mare minciună, la fel ca în bâlciul unde sunt oglinzi deformate în labirintul cu sticle în care ieşirile şi chipurile sunt toate înşelătoare.

De o vreme încoace trăim tot mai mult în viaţă pe sticlă şi tot mai puţin în viaţa de dincolo de fereastră.

Avem tot mai multe emisiuni preferate şi tot mai puţine activităţi preferate. Avem mai tot mai mulţi fani a tot felul de personaje şi formaţii, tot mai puţini care au modele şi învăţători sau maeştrii la care să mergi acasă.

Tot mai mulţi bărbaţi pot să se scoale la 3 noaptea să urmărească finalele în NBA sau cursele în direct de Formula 1, prea puţini mai sunt amatorii unor nopţi de veghe în rugăciune considerate plicticoase.

Tot mai mulţi care sunt gata să urmărească interminabilele seriale că Spitalul de Urgenţă şi rănile deschise de acolo, tot mai puţini dispuşi să meargă într-o vizită la spital de adevăratelea, pentru că de pe ecran nu miroase a pansamente şi a bolnav.

Tot mai multe femei sunt gata să petreacă în viaţa de familie a unor cadre de scenă permanent aceleaşi, mii de episoade de telenovele fără sfârşit, în care urmăresc personajele schimbând replici de un banal penibil, tot mai puţine se bucura de scena casei lor în care se întâmplă lucruri mult mai fascinante. Ba în ultimul timp au apărut emisiuni la care poţi sta la nesfârşit să priveşti oameni ca şi tine făcând baie şi mâncând ouă moi, asistând la spectacolul plictisitor al vieţii altora, pentru că eşti păcălit ca al tău este infinit mai lipsit de emoţie.

Soţia nu mai trăieşte bucuria familiei şi a casei pentru că în telenovele este mai bine. Cum să compari o viaţă de familie ca în telenovele cu viaţa ta de familie atât de puţin palpitantă?

Soţul nu mai poate trăi bucuria calmă a mesei în familie pentru că secreţia de adrenalină este mai mare la meciurile de pe Euro sport, nu mai poate conduce cu 50 km la oră pentru că a trăit entuziasmul prin cameră de pe maşina lui Schumacher.

Tinerii nu mai trăiesc bucuria de a face sport pentru că au destul sport sângeros pe ecranele de toate tipurile, fie de computer, fie de televizor,

Semănăm cu animale hăituite care vânează repede mâncarea pe la piaţă, somnoroşi şi cu ochii înroşiţi de uitat la televizor, nu ne mai putem privi vecinii în ochi în lift şi ne enervam pe vânzătoarea care ne face să pierdem episodul preferat datorită încetinelii ei. Ne culcăm târziu adormind în faţa ecranului, ne sculăm târziu obosiţi de prea multe câte am aflat nu de câte am făcut.

Şi la boală tot ecranul este mângâiere. Lumea, comunitatea, biserica poate fi înlocuită cu o lume falsă care îţi coboară în casă când crezi că vrei tu. Te duci să duci cina la bolnavi şi nici la rugăciune televizorul nu este oprit ca nu cumva să se piardă ceva.

Ce bine ar fi să avem televizoare pentru fiecare pentru soţ, soţie şi copii pentru că telecomanda devine obiect de dispută când se suprapun emisiunile preferate.

Nimeni nu mai citeşte cărţi dintr-un capăt în altul ca pe vremea când cumpărăm cârtiţe la pachet ca să pui mâna pe un roman bun, acum totul este pe casete video gata de închiriat, totul este pe CD-uri, în formă digerabila. Copiilor nu le mai este motivată imaginaţia de Jules Verne pentru că au toate explicaţiile din natură, toată viaţa le este sintetizată la Familia "DE CE" pe Fox Kids.

Copii învaţă să citească, învaţă engleza, învăţa fără profesor şi cu un terminal de sticlă. Locul pedagogului din secolul trecut, al profesorului care dădea meditaţii acasă este luat de tot felul de maimuţe care vorbesc de pe CD-uri.

Finalmente vom celebra lipsa Idealul este lipsa celuilalt, al aproapelui real şi înlocuirea lui cu o întreagă lume, un univers constituit de comunitate informă DE DEPARTE, o lume în care copii nu vor mai vedea vaca bunicilor în mod real, ci numai la Animal planet, în care răsăritul soarelui îl vedem doar pe Discovery, cui ar îndrăzni să călătorească de plăcere i se oferă canalul Travel, este mai ieftin, alergarea se întâmplă pe Euro sport, şederea la banca din faţa porţii că prin Oltenia sau ziarul citit că în Moromeţii este înlocuit de CNN şi Euronews, iar biserica de TBN. Orice pentru oricine.

Cineva mi-a spus că preferă să stea să se uite duminică dimineaţa pe TBN sau pe CBN pentru că ascultă o predică mai bună, îşi bea ceaiul în linişte lângă soţie, nu miroase nimeni a transpiraţie lângă el, că la biserică, nu mai iese afară în frig şi nici nu mai consuma benzina sau biletele de tramvai.

Tatăl Minciunii ne oferă alternative mai comode, mai ispititoare pentru orice fată a realităţii prin tubul de sticlă care se termină în faţa ta. O proiecţie de viaţă preparată cu grijă şi servită în porţii care să nu deranjeze sufletul.

Acum trei zile m-am întâlnit cu un prieten, de departe. L-am întrebat ce efect a avut asupra lui 11 septembrie, fiind cetăţean american, roman de origine emigrat de mai multă vreme. Mi-a spus că, dureros, şi conştientiza faptul acesta, evenimentele l-au lăsat destul de rece, pentru că avea sentimentul de deja vu, se obişnuise cu imagini de acest fel, mai ales că cei de la Hollywood le fac mult mai bine. Cu toţii într-un mod mai intens sau mai diluat am simţit acest lucru atunci, am avut senzaţia că nu este adevărat, că este film, că este un fel de Ziua Independenţei.

Realitatea deformată intrată pe ecranele de sticlă sau în ziare sau pe internet ne-a afectat dramatic capacitatea de reacţie la realitatea cotidiană.

Accidentul, creierii împrăştiaţi, oamenii striviţi în caroserii nu ne fac să ne gândim la graniţa dintre viaţă şi moarte şocul nu mai este destul de puternic, imaginile ne sunt comune de la Reflecţii Rutiere. Femeile de astăzi leşina mult mai greu decât cele din secolul trecut de pe vremea domnului Goe şi conduc mult mai bine. Simţurile ni s-au atrofiat, sentimentele au pălit în intensitate, avem sânge tot mai rece. Pentru a motiva reacţii normale, sentimente naturale este nevoie de ceva mult mai spectaculos, este nevoie de senzaţional, de stimuli tot mai puternici, de Surprize Surprize, de Iartă-Mă, de tot felul de improvizaţii şi teme cu variaţiuni la viaţă, bine împănate cu dresuri regizorale şi cu destul de mult sex ca doza să fie destul de eficientă.

Ne mirăm că doi români din cinci suferă de depresii, când, oricât ar fi omul de sărac, nu-şi ia calorifer, dar îşi ia televizor color?

Aşa vom ajunge ca în 2020 bolile psihice vor ocupa în România locul I în topul bolilor care solicită atenţie specială, spunea Daniela Bartos, ministrul sănătăţii în 24 nov.

Tot mai uscaţi, tot mai apatici, mai nesimţitori, mai greu de impresionat pentru că dozele de viaţă pe care le luăm de pe micul ecran sunt stimulente prea puternice faţă de care viaţa reală nu mai are nici farmec, nici emoţie, nici culoare şi nici gust. Emisiunile şi filmele cu rotunde, triunghiuri şi pătrate ne condamnă o întreagă generaţie la a deveni NESIMŢITORI, fără sentimente naturale, devenim ASTORGOI, oameni care simţim tot mai puţin la ceea ce se întâmplă lângă noi. Asta poate fi calea sigură pentru a nu te apropia de cel căzut pentru a-l ridica, să nu mai aperi pe cel bătut. Aşa nu mai este greu de înţeles cum echipajul unei ambulanţe lasă un bolnav să moară în stradă cu perfuziile în mâini şi cum un copil moare abandonat de frig în tren.

Priviţi la desenele animate pe care le urmăresc copii noştrii în care personajele nu vorbesc decât urlând, făcând mişcării ample şi exagerate, s-a dus vremea lui Tom şi Jerry care se fugăreau nevinovaţi, totul este la o altă dimensiune a mişcării, culorile se schimbă repede, videoclipurile sunt tot mai rapide.

O nouă specie, cu picioare mai scurte, cu mâini atrofiate cu şezutul lipit de fotolii, cu degete antrenate la pop-corn, dar cu ochi din ce în ce mai mari, pregătiţi pentru noile ecrane plate, cu urechi mai fine pentru noile sisteme de sonoritate este pe cale de apariţie - ASTORGOII - NESIMŢITORII, un nou neam, cei lipsiţi de dragostea şi sentimentele fireşti din cauza dozelor prea mari de sentimente învălmăşite pe ecran. Ne plângem de că suntem înconjuraţi de nesimţiţi de toate felurile, asta este noul pas în decădere, specie nouă purtătoare a unui handicap cumplit, atrofierea INIMII, a sentimentului natural.

Mă întreb ce doză le va trebui copiilor noştrii pentru a putea să le declanşăm lacrimi şi impresii, dacă nouă ne trebuie două ore de tot felul de Surprize ca să lăcrimezi.

IV. ANTIDOTUL

Care este soluţia?

Scoaterea televizorului?

Nu este singura problemă, mai este şi computerul, mai este şi ziarul.

Avem atâtea canale de otravă care ni se scurg în case şi care ne-au afectat de 50 de ani încoace toate reflexele emoţionale. Suntem afectaţi mai mult decât am putea crede.

Care au fost soluţiile de urgenţă luate de biserici?

Aducerea distracţiei şi adrenalinei pe scenă. Amvonul a fost condamnat la dispariţie în unele biserici ceea ce arată o schimbare dramatică a modelelor eclesiale. În locul amvonului s-a născut o scenă cu jocuri de lumini, cu reflectoare, pentru alungarea plictiselii şi apatiei, prin programe noi, prin predicatori noi, care predică din glumă în glumă şi nu din verset în verset.

Predicatorul plin de autoritate cu voce profetică a fost înlocuit de tot felul de măscărici pe care îi putem vedea pe canalele de televiziune religioase, noi profeţi făcuţi de manageri, impresari, machiori şi regizori, nu de Duhul.

Noi măsuri de decibeli, boxe şi formaţii, grupe de tot felul care înlocuiesc Cuvântul cu Sunetul, rostirea cu imaginea. Comunităţi respectabile simt nevoia să îşi orneze sanctuarele cu ecrane uriaşe pe care să proiecteze ilustraţiile şi mici filmuleţe relative la mesaj. Generaţiile noastre nu mai pot asculta cuvinte mai lungi de 20 de minute, dar pot urmări imagini câte o oră şi jumătate.

Unde sunt Spurgeon şi Wesley şi Moody care nu aveau la dispoziţie nici măcar retroproiectoare?

Studiile biblice pe grupuri sau nu, îndeletnicire fără prea multe emoţii, a fost înlocuit de un fel de şedinţe de vindecări, de un fel de spiritism sau de orice altceva pentru a crea senzaţiile tari de care suntem privaţi altfel la biserică, binecuvântări de la Toronto sau de pe aiurea sunt destinate să emoţioneze o generaţie căreia i s-a tocit capacitatea de a simţi.

Biserica devine o mare scenă pe care se întâmplă lucruri care trebuie să intre în competiţie cu ce se întâmplă pe micul ecran.

Vom încerca să căutăm împreună, empiric, la risc un prim pas spre o posibilă soluţie pentru că într-un fel, nimic nu este nou sub soare şi chiar pe vremea apostolilor oamenii erau în căutarea de noi senzaţii, după ce războaiele Romei se sfârşiseră. Războinicii romani, lacomi de realitatea câmpului de luptă au creat Circul şi gladiatorii şi poporul ăsta aştepta: Circ şi Pâine. Grecii, nostalgici după vremea în care chiar se făcea şcoala în Academia lui Platon şi Lyceumul lui Aristotel, au creat Agora în care discutau nimicuri, dornici doar de noutăţi.

Diavolul a fost dintotdeauna specialistul creării de ÎNLOCUITORI pentru a te DISTRAGE (vezi Distracţie) de la viaţă.

Deformarea este tot atât de mare ca şi la copiii care se intoxica cu laptele de mama şi nu pot incurgita decât laptele praf preparat special pentru ei. De cincizeci de ani încoace, simptomatic suntem lacomi de înlocuitori de tot felul, nu numai de muşama în loc de piele şi margarina în loc de unt, de cubuleţe de supă în loc de pătrunjel, di de ÎNLOCUITORI DE VIAŢĂ pentru însăşi VIAŢA.

Problema noastră nu o rezolvăm aruncând pe fereastra televizoarele, poate este un început să încercăm să le controlăm, pentru că boala este mult mai întinsă. Deformarea şi oferta de înlocuitori de realitate este mult mai subtilă.

Probabil va trebui să intervenim într-adevăr radical în programe şi în viaţă şi organizarea bisericii. Poate va trebui să răspundem cu un alt chip, chipului veacului acestuia care încearcă să ne intre în biserică, dar până la reforme instituţionale înţelepte şi nu doar de formă, mai sunt alte lucruri de rezolvat.

Probabil secolul următor va trebui să pregătim biserică pentru a vieţui în catastrofă relaţională fără a deveni biserica pe internet sau un fel de TBN adus la cote inimaginabile, un fel de biserică televizată.

Dar înainte de asta trebuie să începem cu câteva lucruri mărunte: trebuie început cu restaurarea a ceea ce s-a stricat mai tare în urma acestei campanii a Celui Mincinos: capacitatea de a simţi normal, de a reacţiona normal la viaţă normală. Trebuie să încercăm să reintrăm în viaţă normală, să revenim cu picioarele pe pământ, să încercăm să vedem viaţa de dincolo de ferestrele noastre aşa cum este.

Încercaţi următoarele lucruri, par mărunte şi nu avem mai multe argumente decât experimentul, puteţi să încercaţi doar câteva:

1. Opriţi pentru cel puţin o săptămână televizorul, internetul, computerul, aparatele de radio, cam tot ce se băgă în priză şi face zgomot şi aduce o altfel de viaţă în viaţa dumneavoastră. Asta va crea o linişte ciudată, neobişnuită şi acest neobişnuit va crea crize. Gustul adevăratei vieţi vi se va părea ca şi gustul cafelei preferate pe care încercaţi să o beţi după ce aţi mâncat seminţe de floarea soarelui sărate. Dezleagă legăturile robiei.

2. Sărbătoriţi micile bucurii ale familiei. Dacă tot s-a făcut linişte, umpleţi spaţiul obţinut cu micile bucurii pe care de obicei le considerăm poveri: scâncetul copilului de scutec, întrebările nesfârşite ale copiilor de şcoală. Abia acum, după ce ai închis televizorul şi îndrăzneşti, ai curajul şi voinţa să nu te mai uiţi la Tânăr şi neliniştit, observi că ai în casă un adolescent deja TÂNĂR ŞI NELINIŞTIT care are nevoie de un prieten şi de un maestru, are nevoie de un tată real, nu de un mare absent care se muta de pe fotoliu pe canapea în faţa televizorului sau care nu se vede de ziar. Dacă nu, se duce la internet şi îşi caută pe situri prieteni şi prietene. Bucură-te de obişnuit de lucruri mici care compun viaţă minunată. Viaţa nu este compusă doar din orele care trebuie să se scurgă mai repede până începe emisiunea preferată, iar copii sunt doar obstacole în faţa ecranului pe care trebuie să îi fugărim înainte de pierde fază.

3. Reveniţi la obiceiurile clasice, cum ar fi rugăciunea la masă cu toţii, fără muzică şi fără zgomot, fără a mânca în fugă şi fiecare pe unde apucă, reveniţi la masa familială comună, chiar dacă sunt ştiri. Rugăciunea cu copiii seara la pat, rugăciunea în genunchi, povestea de seară pentru copii, statul de vorbă la cafea cu soţia.

4. Ascultă poveştile celor din casă. Revenirea la obiceiurile clasice te vor obliga să petreci mai mult timp de relaţie cu cei ai casei. Învaţă să asculţi cu atenţie întâmplările banale de peste zi ale celor din casă, toate nimicurile care s-au întâmplat soţiei tale în aşa de puţin fascinantă zi de spălat vase, aspirat, întins rufe pe balcon, ce au făcut copiii la grădiniţă şi la şcoală. Nu este important chiar ce au făcut, dar este important cum îţi povestesc. Este un univers mai plin de surprize decât Discovery. Îţi vei redescoperi soţia. Unii aşa s-au reîndrăgostit de soţiile lor după 20 de ani.

5. Entuziasmează-te, lasă-te entuziasmat de MULŢUMIRE. Scriptura spune că oamenii în vremurile din urmă vor fi nemulţumitori, pentru că nu câştiga bucătăriile promise la diverse emisiuni sau apartamentul în oraşul tău sau maşina de care au noroc alţii. Mulţumeşte pentru lucrurile simple pe care le ai deja, pentru BUCURIILE SIMPLE, pentru mersul simplu fără dureri reumatice, pentru aplecatul elastic să te închei la şireturi fără durerile de sciatică, mestecatul fără durerile provocate de afte, vederea fără dureri conjunctivale. După o boală sau după un regim restrictiv, puşcărie sau armată, tuturor ne vine pofta de viaţă şi bucuria.

6. Fii atent la cei din jurul tău, cultivă-ţi apropiaţii. Un film te poate face să uiţi că eşti la televizor, alţii pot deveni obstacole în calea acţiunii care este pe ecran, te poţi certa violent pentru a vedea emisiunea preferată. Scriptura ne spune că oamenii vor fi atunci IUBITORI DE SINE. Închide lumea care îţi intră în viaţă pe altă parte pentru a te bucura de apropiaţii pe are Dumnezeu ţi i-a dăruit ca să nu te izbăvească de iubirea prea mare de sine.

7. Renunţă la tichete, cupoane, capace, etichete, bilete şi decupături de trimis pentru a câştiga tot felul de lucruri la noroc şi nemuncite. Ce ironie ar fi să te faci de râs ca ai câştigat cine ştie ce aparat de radio cu eticheta unei beri sau a unui pachet de ţigări. Scriptura spune că oamenii în vremurile din urmă vor fi iubitori de bani şi câştig murdar. Ai puterea de a te risca să nu dea norocul peste tine, închide-ţi ochii şi urechile când pe la televizor te ispiteşte trimiterea de capace de margarina pentru o bucătărie complet utilata. Este doar un exerciţiu spiritual.

8. Regândeşte-ţi toată viaţa socială. Fă-ţi ordine în relaţii - invită-ţi prietenii nu numai să vedeţi serialul preferat împreună, ci să faceţi o prăjitură împreună, la îmbăierea copilului, la reparaţia maşinii împreună, la un picnic în mijlocul naturii, nu doar la meciuri şi emisiuni preferate. Găseşte forme de socializare care să scoată din perspectiva televizorul. Trist, se întâmplă să ne viziteze prieteni dragi că toţi să ne uităm pe fereastra de sticlă care dă în lumea diformă a minciunilor frumos ambalate. Ne uităm cu toţii la televizor ca să ne luăm doza împreună. Scrie scrisori vecinilor, reia invitaţiile clasice din secolul trecut la ceaiuri cu dulceaţă din lumea lui Caragiale în care până şi domnul Goe era uşor simţitoriu.

9. Regândeşte întregul sistemul de autoritate în care te afli. Familie, Biserica, Societate, dezintoxicindu-te de felul în care îţi vinde mass-media sistemul de autoritate de astăzi. Scriptura ne arată în Timotei că în vremurile din urmă oamenii nu se vor mai supune nici unui fel de autoritate naturală, familială, socială. Mesajele pe care le primesc copiii dumneavoastră pe ProFM sunt în genul ASCULTĂ-ŢI MUZICA ŞI N-ASCULTĂ DE NIMENI.

10. Fă acelaşi lucru cu standardele morale şi principiile. Fără limite, este lozinca lumii postmoderne în care trăim. Traducând corect textul lui Pavel către Timotei, aflăm că oamenilor din vremurile din urmă li se va părea prea mult orice fel de limita morală, orice convenţie socială, orice îngrădire a bunului simţ natural. Revistele că Avantaje sau chiar nevinovată Femeia au din ce în ce mai multe articole în care adulterul este o alternativă decentă, un fel de tratament de stress. Schimbarea partenerului este benefică, chiar eliberatoare. Renunţă la revista preferată, chiar dacă vei pierde reţeta lunii pentru care şi aşa nu ai ingrediente să o prepari.

11. Evită scenele tari de orice fel la televizor, intră, dacă vrei, în scenele tari din viaţă. O vizită la spital, la un azil de bătrâni ţi-ar oferi mai multe istorii decât cele de la Surprize, surprize, la un orfelinat sau la un ospiciu, chiar în puşcărie, dacă ai acces, ai putea afla mai multe istorii şi mult mai palpitante decât cele de la emisiunea Iartă-mă. O asemenea porţie de viaţă reală te-ar ajuta să guşti viaţa ta mai mult şi să te bucuri de normalitatea pierdută prin atacul mass-mediei asupra simţurilor.

12. Du-te regulat la o biserică şi fii consecvent şi credincios faţă de acest lucru. Să nu ai doar o formă de evlavie în care ai bifat activităţile, implică-te activ în ceva, în orice, dar fă cu inima, cu tot sufletul ceea ce faci. Încearcă să nu ai activităţi preferate doar

Şi chiar de ar fi să se internetizeze biserica, să se eletronizeze frăţietatea, să fie mai comod stând la o slujbă la televizor, revino la ceea ce ai învăţat de la mama ta şi bunica ta, Timotee, la lucrurile clasice, revino la VIAŢA ÎNSĂŞI.