Incepand cu anul 1989, in Romania au avut loc schimbari profunde in domeniile: politic, economic, social, financiar si spiritual. Biserica lui Hristos a resimtit si ea aceste schimbari. Datoria ei este sa se adapteze situatiei actuale, astfel incat scopurile nou-testamentale sa fie impliniten orice timpuri, oricat de grele ar fi, Biserica este chemata sa-si indeplineasca cele trei functii fundamentale: inchinarea, edificarea sau zidirea si evaghelizarea. Pentru a le putea indeplini este necesar ca toti credinciosii sa contribuie intr-un fel sau altul.

Daca privim in Vechiul Testament la cortul intalnirii, observam ca a fost nevoie mai intai de mestesugari priceputi care sa faca cortul, apoi de preoti care sa faca slujba in cort si de ceilalti care sa sustina material aceasta lucraren ziua de astazi, modalitatea ramane aceeasi. Pentru ca scopurile lui Dumnezeu sa fie atinse este nevoie de oameni daruiti spiritual si de credinciosi care sa-i sustina material pe cei implicati in anumite lucrari. Oricat ne-am feri de acest lucru, fara el nu putem inainta eficient. Lucrarea lui Dumnezeu poate fi impiedicata daca noi nu suntem constienti de necesitatea finantarii anumitor actiuni. Pentru a putea face aceasta trebuie sa fim darnici, sa ne placa sa dam din lucrurile noastre materiale si financiare.

Cu ceea ce avem putem contribui la :
a) ajutarea fratilor care sunt in nevoie, a familiilor sarace si a vaduvelor;
b) raspandirea Evangheliei prin tiparirea de Biblii si literatura crestina, cat si prin suportarea financiara a celor ce vestesc Evanghelia cu credinciosie in sate si orase;
c) sustinerea de misionari pentru tari vecine, cum ar fi: Ucraina, Moldova etc.
d) finantarea lucrarilor de constructii a bisericilor si a unor centre de instruire;
e) sustinerea orfelinatelor (de exemplu cel din Pascani);
f) finantarea unor tabere sau excursii cu scop educativ sau evanghelistic;

Pentru aceasta noi trebuie sa ne schimbam mentalitatea referitor la darnicie. Unii, care se feresc de darnicie, afirma ca cei care sunt in nevoi ar trebui sa traiasca prin credinta. Aceasta afirmatie este doar partial valabila. Cineva spunea urmatoarele: " pentru ca unii sa traiasca prin credinta este nevoie ca altii sa daruiasca prin credinta". Cati dintre noi daruim prin credinta? Sa ne analizam foarte serios in fata acestei intrebari, deoarece atunci cand trebuie sa daruim noi o facem cu zgarcenie.
Ce este darnicia? Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, darnicia este "insusirea de a fi darnic" si este sinonima cu generozitatea si marinimia. Din punct de vedere biblic, darnicia este un act de inchinare, prin faptul ca noi il onoram pe Dumnezeu atunci cand daruim o parte din bunurile noastre (2Cor. 9:11-14). Darnicia este deci o parte sau o latura a vietii spirituale (2 Cor. 8:7).

Dumnezeu este proprietarul tuturor lucrurilor. "Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc" (Ps. 24:1). Noi suntem, prin harul Sau, administratori ai bunurilor pe care Dumnezeu ni le-a incredintat temporar. Apostolul Pavel ii spunea lui Timotei ca "noi n-am adus nimic in lume si nici nu putem sa luam nimic din ea" (1 Timotei 6:7). Ceea ce se cere de la noi este sa fim gasiti credinciosi in ispravnicia incredintata. Dumnezeu ne va cere socoteala intr-o zi de ceea ce am facut cu banii, timpul, talentele, darurile spirituale si toate lucrurile primite de la El.
Atunci cand daruim, Dumnezeu este multumit si slavit (2Cor. 9:11-14). Cand noi ii ajutam pe frati, le oferim o motivatie puternica pentru ca ei sa aduca multumiri lui Dumnezeu. Cat de multumitor a fost Pavel cand cei din Filipi i-au trimis un dar prin Epafrodit? Noi am facut pe cineva sa aduca multumiri lui Dumnezeu?
Biblia ne arata ca intre lucrurile spirituale si cele materiale nu exista o separare, ci o interdependenta - "pentru ca acolo unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra" (Matei 6:21).

Cat daruim?

Este o intrebare care da nastere la o varietate de raspunsuri. Unii spun ca trebuie sa dam zeciuiala, altii spun ca trebuie sa dam mai mult de 10%, iar altii care dau cel mai putin, spun la modul general ca ar trebui sa dam dupa cat ne lasa inima. Sa nu uitam insa ca si inima ne poate insela (Ieremia 17:9). Faptul ca in Noul Testament nu se impune cantitatea sau procentul darniciei face ca multi credinciosi sa nu dea decat extrem de putin sau deloc. Totusi a nu-L onora pe Dumnezeu cu o parte din castigul nostru este un pacat (Mal. 3:9). Gasim cateva criterii in Noul Testament care sa ghideze in modul in care trebuie sa daruim:
- Darnicia trebuie facuta cu generozitate (2 Cor. 9:5-6);
- Darnicia trebuie sa ne coste (2 Cor. 8:3);
- Darnicia este o hotarare individuala (2 Cor. 9:7).

Cum sa daruim?

Am mentionat mai sus ca atunci cand se iveste prilejul darniciei, unii credinciosi nu dau aproape nimic. Acest lucru este datorat unui sentiment de autocompatimire, sentiment izvorat din egoismul fiintei lor si care ii face sa creada ca nu au de unde darui. Noi ca romani am putea spune ca suntem mai saraci decat altii si nu avem de unde darui. Dar oare nu sunt alti oameni in alte tari care o duc mai greu decat noi? Oare vaduva care a daruit ultimii ei banuti la Templu nu era mai saraca decat noi? Bisericile Macedoniei sunt un exemplu sugestiv de daruire. Apostolul Pavel scrie despre ei: "saracia lor lucie a dat nastere la un belsug de darnicie" (2 Cor. 8:2b).

Sa analizam cum au daruit bisericile Macedoniei:
- cu generozitate desi erau in saracie (2 Cor. 8:2b);
- cu bucurie (2 Cor. 8:2a);
- de bunavoie (2 Cor. 8:3a);
- cu sacrificiu (2 Cor. 8:3b, 2a);
- fara zgarcenie (2 Cor. 9:5);
- fara parere de rau (2 Cor. 9:7);
- fara a fi obligati (2 Cor. 9:7);

Atitudinea pozitiva a acestor credinciosi fata de darnicie s-a datorat faptului ca aveau o legatura puternica cu Domnul Isus Hristosn sensul acesta ei au facut trei lucruri:
- s-au daruit pe ei insisi Domnului (2 Cor. 8:5);
- au socotit darnicia ca fiind o modalitate de testare a dragostei lor fata de semeni (2 Cor. 8:8b);
- au fost profund motivati de exemplul Domnului Isus (2 Cor. 8:9);
Deci credinciosii din bisericile Macedoniei au aratat prin aceste lucruri ca accepta domnia lui Hristos in viata lor si ca sunt curati, cinstiti in dragostea lor.

Dar oare este darnicia urmata de binecuvantari? Tot Scriptura ne da raspunsul. Acest subiect, al binecuvantarilor, ne place si sper sa ne lase cu un gust mai placut decat cele expuse anterior.
1n primul rand, cei care daruiesc sunt iubiti de Domnul: "pe cine da cu bucurie il iubeste Dumnezeu" (2 Cor. 9:7).
2. Dezvoltarea unei relatii stranse cu Domnul aduce binecuvantare (Mal. 3:10). Belsugul de binecuvantare vine in urma faptului ca noi dam lui Dumnezeu ceea ce este, de fapt, al Lui.
3. Darnicia facuta cu generozitate si bucurie ii va motiva si pe altii s-o faca (2 Cor. 9:1-2). Daca in calitate de parinte dovedesti darnicie, atunci copilul tau va urma calea ta. Dar nu numai copiii, ci si alti credinciosi vor spori in darnicia lor.
4. Darnicia facuta cu generozitate va misca inima Domnului. El ne va incredinta si mai mult (2 Cor. 9:8-11). De multe ori nu avem prosperitate pentru ca nu suntem darnici. Daca suntem egoisti, atunci Domnul nu ne va deschide "zagazurile cerurilor". Noi trebuie sa cultivam si sa dezvoltam darnicia pentru ca astfel Domnul sa ne poata da si mai mult in administrare.
5. Darnicia aduce sentimente de implinire, de satisfactie atunci cand o facem pentru Domnul.

In concluzie, daca Duhul Sfant prin cele scrise ti-a descoperit pacatul zgarceniei, te rog sa marturisesti pacatul inaintea lui Dumnezeu, cerandu-i iertare si in acelasi timp putere de a putea darui cu generozitate. Acest lucru va face ca Biserica sa aiba un mai mare impact in societate, impiedicand stricaciunea care este mare.
Fie ca binecuvantarea Domnului sa ne insoteasca.

Mihai Lupoaia