Dumnezeu, bine-nţeles, e un gentleman. El respectă alegerea noastră cu privire la confesiune. Pe parcursul vieţii m-am întrebat de atâtea ori de ce sunt mai multe confesiuni; ar trebui să fie doar una, îmi ziceam eu. Unii spun că Filipeni 3:16 e baza scripturală pentru existenţa mai multor confesiuni. Dar în ochii lui Dumnezeu, nu suntem creștini după Evanghelie, penticostali, baptişti etc; în ochii Lui suntem credincioşi sau slujitori sau fii de Dumnezeu.
Şi totuşi Dumnezeu respectă confesiunea din care facem parte. Vrea să-I slujim cu devotament în cadrul confesiunii respective. Cu alte cuvinte nu vrea să ne scoată din confesiune ci să scoată confesionalismul din noi, care este duhul de a pune confesiunea înainte de Hristos. De aceea confesionalismul, oriunde se manifestă, e un idol. Unele dicţionare dau această definiţie a confesionalismului: „Concepţie teologică ce consideră obligatorie apartenenţa la o anumită confesiune”
Să luăm aminte la cuvintele apostolului Pavel: „Şi voi, prin El, sunteţi in Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: "Cine se laudă să se laude în Domnul."
Nimic nu poate fi mai presus de Fiul jertfei. Să aibă El întâietate în toate! Amin!
George Cornici
adevărat în El și El este în noi, atunci suntem fericiți că suntem copii Lui Dumnezeu, El să fie lăudat
în veci.Pace Sfântă și multă sănătate să-ți dea Dumnezeu,frate George, ție și familiei tale.