Scurt timp după izbucnirea celui de-al doilea război mondial Benito Mussolini a emis un decret care interzicea italienilor emigrarea în Statele Unite ale Americii, într-un oraş italian doi bărbaţi erau afectaţi de acest ordin. Ei trăiseră mulţi ani în S.U.A., aşadar America devenise patria lor.

Unul din ei era un bancher renumit. Pe când era tânăr părăsi Italia pentru a emigra în Statele Unite. Prin hărnicie ajunse în scurt timp la prosperitate şi prestigiu, însă pentru îndeplinirea formalităţilor ce condiţionau obţinerea cetăţeniei americane nu s-a interesat de loc. Ce-i drept, locuia în America şi îşi însuşise avantajele acestei ţări până acolo că devenise milionar. Cu toate acestea, cetăţenia americană nu putea fi valabilă pentru el, aşa că rămăsese tot cetăţean italian.

Acest bancher tocmai îşi terminase pregătirile pentru a se reîntoarce în Statele Unite, însă chiar atunci apăru decretul lui Mussolini. La început acest decret nu-l nelinişti în mod deosebit. Sigur de sine, se duse la consulatul american. Acolo ceru să vorbească personal cu consulul şi-l rugă să-i rezolve primirea unei vize. Cât de surprins şi amărât rămase însă când află de la consul că el nu are nici o şansă de expatriere! La început protestă împotriva acestui fapt; apoi spumegă de furie, însă totul era în zadar! Apoi se rugă din nou şi îl imploră pe consul, dar fără succes. El nu era cetăţean american, ci italian. Bogăţia lui, relaţiile private şi de afaceri, perfecta vorbire a limbii engleze, toate acestea nu i-au putut fi de folos. A fost nevoit să rămână în Italia.

Celălalt bărbat era o persoană simplă şi se îndeletnicea cu agricultura. Trăise doar câţiva ani în America şi vorbea o engleză stricată, încă nu se familiarizase cu manierele şi cultura americană. Şi totuşi, el voia să se întoarcă în America, noua sa patrie. Se duse aşadar la autorităţile competente şi ceru permisiunea de-a părăsi Italia.

- Sunteţi cetăţean al Statelor Unite? întrebă funcţionarul.

- O, yes! şi mai adăugă câteva cuvinte cu un amestec de italiană şi engleză: eu sunt cetăţean al Statelor Unite. Eu am depus jurământul pe Constituţia americană şi, uitaţi-vă dumneavoastră, aici sunt documentele mele! După care, funcţionarul consulatului examina paşaportul şi-i dădu viza.

- Dumneavoastră puteţi călători! spuse acesta zâmbind. Doar sunteţi american! Decretul lui Mussolini nu vă afectează pe dumneavoastră.

Şi tu, care citeşti această întâmplare, în ce fel de călătorie te găseşti? Chiar dacă n-ai nici o intenţie, de emigrare, odată tot va trebui să pleci; de vrei său nu vrei. Veşnicia ne aşteaptă! Încotro va fi călătoria ta? În slavă veşnică, sau departe de Dumnezeu? Un lucru important trebuie să ştii: locul de destinaţie nu se hotăreşte după moarte, ci aici şi astăzi! Pentru a putea ajunge în cer, tu trebuie de pe acuma să obţii cetăţenia cerească, încă ceva: această cetăţenie cerească nu o posedă din naştere nici un singur om, chiar dacă ar proveni dintr-o familie distinsă, onorabilă sau e prieten bun cu pastorul bisericii unde aparţine... Nu, toate acestea nu ajută la nimic, însă Domnul Isus Cristos vrea să-ţi dăruiască adevărata cetăţenie. Pentru a-ţi dărui această minunată cetăţenie cerească, pe El L-a costat viaţa pe crucea de la Golgota. Dumnezeu L-a trimis la moarte pe singurul Lui Fiu pentru tine! Tuturor celor ce cred .în lucrarea de împăcare a lui Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu le zice: „Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu" (Efeseni 2:19).

Gândeşte-te în mod serios la acest lucru. Este vorba de cetăţenia ta!