Ai mîncat vreodată otravă de şobolani? Stupidă întrebare! Noi ştim cu toţii că otrava pentru şobolani este periculoasă. Dar ca să ştii cum acţionează, întîi trebuie să fi mîncat din ea. Cine vorbeşte în felul acesta, este tot aşa de nepriceput ca şi unul care citeşte reviste pornografice şi cărţi slabe, pentru ca să ştie ce este imoral.

Un bărbat care a reuşit să realizeze ceva în viaţă şi s-a înălţat la mare cinste povestea unui prieten cum că, în anii adolescenţei, un tînăr i-a arătat o carte pornografică. Această carte a avut-o cîtva timp în mîinile sale. Ar fi dorit să dea şi jumătate din averea lui, dacă nu s-ar fi uitat niciodată în ea. Ilustraţiile acelei cărţi l-au urmărit toată viaţa, cu toate că.şi-a dat toată osteneala să le uite.

Seminţele de buruieni răsar uimitor de repede. Ele n-au nevoie nici de stropitoare, nici de un pămînt arat. Acest adevăr ţi-l poate confirma orice ţăran. Buruiana se răspîndeşte nemaipomenit de repede. Unde a prins o dată rădăcină, acolo rămîne cu înverşunare. Exact aşa este şi cu otrava care se răspîndeşte prin reviste, cărţi şi altele. Această otravă roade adînc în inimă şi-n memorie, se întinde şi nu se lasă stîrpită.

Se întîmplă ca şi cu scaieţii din Australia. Cînd englezii au luat în stăpînire Australia, după cum se relatează, în această regiune a globului nu erau scaieţi. Un scoţian care poseda în Australia plantaţii şi dorea să aibă această plantă naţională (scaietele reprezintă stema scoţiană), a adus din ţara sa natală seminţe de scai. El le-a semănat pe acestea într-un colţ din grădina lui. Dar vîntul a purtat seminţele scaieţilor pînă departe, iar astăzi e plin de ele în Australia.

Cărţile proaste, ilustratele şi discuţiile poartă sămînţa răului în ele, iar această sămînţă încolţeşte repede, creşte şi se înmulţeşte în inimă.

Există şi o lege dumnezeiască care sună astfel: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera" (Galateni 6:7). Toate vorbele oamenilor sunt „seminţe", în mod deosebit însă cuvintele tipărite. Toate ilustraţiile pe care le vezi, toate cărţile pe care le citeşti sunt seminţe care într-un fel oarecare răsar şi se dezvoltă. Cine citeşte lucruri rele şi cine le priveşte, îşi va găsi fructele acestor seminţe rele chiar în viaţa lui. Da, el va „secera... putrezirea", cum exprimă Cuvîntul lui Dumnezeu în Galateni 6:8.

În faţa unui tribunal pentru minori a avut loc o dezbatere judiciară împotriva a doi băieţi de 15 şi 16 ani, care erau învinuiţi pentru repetate delicte împotriva moralităţii. La întrebarea judecătorului, ce anume i-a determinat pe ei să intre pe făgaşul delictelor şi implicit al păcatului, amîndoi au dat acelaşi răspuns că în ultimul an şcolar au primit de la un coleg de clasă nişte ilustrate pornografice - de atunci au căzut pradă păcatului.

Viaţa noastră de fiecare zi şi mai ales petrecerea timpului liber, care pentru unii înseamnă ceva de nebiruit, este atît de dominată de sexualitate, încît faptul devine o problemă. De sub peniţa unor scriitori se revarsă un adevărat puhoi de lucruri josnice şi dezgustătoare. Revistele, filmele şi televiziunea relatează într-un mod neruşinat despre imoralităţi, crime şi fapte violente, otrăvind cu ilustraţiile şi articolele lor fantezia unei mulţimi imense de oameni şi mai ales a tineretului. Numeroase gazete şi reviste pornografice sunt foarte dăunătoare. Totul se învîrteşte în jurul dragostei, însă nu al dragostei adevărate, ci al patimilor impuse. Urmarea nemijlocită a acestora este înmulţirea delictelor împotriva moralităţii, precum şi divorţurile tot mai numeroase. Cercul vicios însă merge mai departe. Copiii sunt victimele imoralităţii. Numai în S.U.A., ca urmare a multor căsnicii desfăcute, din cei 45 de milioane de copii, mai mult de 12 milioane trebuie să trăiască fără părinţi. Cea mai mare parte din ei cresc fără disciplină şi sprijin, fiind expuşi ispitelor de tot felul. Ce vor face aceştia cînd vor fi mari?

Noi am muncit greu pentru a reconstrui oraşele noastre bombardate în cel de-al doilea război mondial. Ne dăm multă osteneală ca oraşele noastre să fie curate şi în exterior. Pretutindeni avem un sistem exemplar de purificare a apelor menajere şi industriale. Tot gunoiul şi apa murdară sunt eliminate prin canalizare subterană. Asupra acestei reglementări sunt dispoziţii legale. Sunt interzise şanţuri pentru scurgerea apelor menajere, ca şi puţuri absorbante, în alte domenii însă, dispoziţiile legale nu sunt aşa de severe. O altă murdărie se scurge peste oraşe şi sate, mult mai periculoasă, sub forma cuvîntului tipărit şi a ilustraţiilor care pătrund nestingherit. Urmarea este o descompunere tot mai adîncă a societăţii noastre. Se împlineşte exact ceea ce Domnul Isus a profeţit cînd spunea: „Cum s-a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întîmpla şi la venirea Fiului omului" (Ev. Matei 24:37). Aceeaşi degenerare morală ca şi odinioară se va repeta nemijlocit înainte de sfîrşitul istoriei lumii. Decăderea morală, care se răspîndeşte tot mai mult. este de asemenea un semn al timpului de pe urmă.

Dar tu care citeşti aceste rînduri, poate eşti şi tu afectat. Animat prin multe ispite din jurul tău, cauţi vreo satisfacţie păcătoasă, pentru ca în cele din urmă să descoperi că eşti mai nefericit ca niciodată. Urmarea este că tot cauţi noi posibilităţi şi experienţe... După toate acestea îţi merge ca unui morfinoman. El trebuie mereu să-şi ridice doza pentru a ajunge la starea dorită. De aceea viaţa unui om legat de păcat este o tortură fără pereche. Pe de o parte patima şi vina, de cealaltă parte sentimentele de pocăinţă care te zguduie într-o parte şi alta, aducîndu-ţi tot mai multă nemulţumire. Şi dacă continui mai departe tot aşa, atunci starea corporală, sentimentală şi spirituală slăbită te va face incapabil să mai suporţi excesul de împovărare, te va duce la prăbuşire. Vei recolta „putrezirea". Chiar şi radiosul fluşturatic sau zîmbitoarea damă de consumaţie în realitate sunt doar nişte ruine arse care şi-au vîndut zîmbetul, ba chiar şi viaţa pentru bani cît mai mulţi, în realitate sunt - după cum o serie de articole a unei reviste trebuia să recunoască - profund nefericite, iar ultimii ani de viaţă şi-i petrec într-un ospiciu, sau se sinucid. De aceea Cuvîntul lui Dumnezeu avertizează: „Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii... nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu" (1 Corinteni 6:9).

Dar cine mă poate ajuta? Unde este salvare pentru mine? - poate aşa te întrebi. Isus Cristos a întîlnit o dată la fîntîna lui Iacob în Sihar o femeie al cărei suflet era foarte apăsat. El i-a spus multe lucruri, dar cel mai important a fost următorul: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu..." (Ev. Ioan 4:10). Şi acest „dar" a făcut-o şi pe ea liberă. Acesta se numeşte Isus, Fiul lui Dumnezeu. El este Salvatorul, Eliberatorul! Şi pe tine vrea să te facă liber. Numai El îţi poate dărui ceea ce inima ta doreşte. Cînd tu ai apă de izvor proaspătă, atunci nu mai doreşti să bei zeamă tulbure dintr-o băltoacă infectată.

Predicile de morală nu eliberează. Trebuie să ai ceva mai bun, da, cel mai bun. Pînă acum tu ai vorbit „metaforic", încercînd să-ţi astîmperi setea cu ape din băltoace murdare. Acest fapt însă te-a făcut tot mai nemulţumit. De aceea îngăduie să ţi se arate izvorul nesecat şi proaspăt!

Acest izvor real de viaţă este Isus, care doreşte să devină Domnul şi Mîntuitorul tău. O, de-ai cunoaşte şi tu darul lui Dumnezeu!

„Vino la apa vieţii, Setos, ostenit şi slab; Vino, că nu în zadar vii, Aici vei afla repaus.

Grăbeşte-te, nu-ntîrzia!
Viaţa veşnică-ţi va fi plata.
Aici e apa vieţii,
Aici fie ţinta ta!"