Acest cuvînt are un răsunet magic. Fantasticul automobil englez de sport îl vedem înaintea ochilor noştri perfect ca formă şi gonind ca un bolid. El este extraordinar de rapid şi scump, rîvnit de mulţi şi posedat de puţini. Dar lasă-mă să întrerup... Nu despre maşini de sport este vorba acum.
Mult mai mult vreau să relatez despre un jaguar adevărat. Acesta este cu mult mai puţin cunoscut decît automobilul care-i poartă numele. Jaguarul este o pisică mare cu o blană frumoasă, galben-aurie cu pete negre. Asemenea leopardului, are o lungime de pînă la 1,50 m. Jaguarul este animalul cel mai feroce şi periculos din America Centrală şi America de Sud.
Un bogătaş mexican fiind în excursie, a găsit într-o zi un pui de jaguar. El l-a luat la ferma lui şi l-a hrănit cu biberonul. După cîteva săptămîni mînca deja bucăţele mici de carne crudă, încetul cu încetul, din micuţa arătare ciufulită a ieşit un jaguar adult cu mădulare puternice şi o blană netedă. Vizitatorii fermei rămîneau uimiţi privind neobişnuitul animal domestic.
Însă cîţiva vînători de prin împrejurimi l-au avertizat pe proprietar să nu ţină acest animal periculos pe lîngă casă, să-i redea libertatea, sau dacă nu, să-l închidă într-o cuşcă. Jaguarul este o fiară sălbatică, niciodată nu va deveni destul de îmblînzit pentru a deveni un animal domestic.
Dar proprietarul de mîndru ce era, ţinea la părerile lui. El credea că prin îngrijirea lui plină de dragoste animalul îşi va pierde toată firea sălbatică şi că va deveni un animal domestic. Toate sfaturile pe care le dădeau alţii el le socotea ca date din invidie, în felul acesta, jaguarul a rămas mai departe la el. Şi într-adevăr acesta îl urma ca un cîine credincios. Zi de zi, îl lăsa pentru un timp să cutreiere în deplină libertate în jurul gospodăriei. Ajunsese cu timpul însoţitorul său permanent şi cel mai preferat. Dar într-o seară stăpînul se aşeză ca de obicei comod în fotoliul său să citească ziarul, în timp ce citea, el observă că jaguarul torcea în felul pisicilor, se frecă pe la picioarele lui cu corpul său greoi, în continuare animalul repetă acest fapt. Voia să fie uşor scărpinat, întinse în mod automat mîna şi îi mîngîie corpul mare. Apoi jaguarul începu să-l lingă pe mînă. Dar ce era aceasta?... Limba o simţea mai aspră ca de obicei. Deodată îşi aminti că, în după-amiaza acelei zile se rănise la mînă într-o tufă de trandafiri. Şi într-adevăr, cînd puse ziarul de o parte, văzu că rana abia vindecată fu deschisă iarăşi de limba aspră a jaguarului şi sîngeră din nou.
Rămase încremenit. Porunci animalului să plece de lîngă el, însă acesta nu-l ascultă. Astfel, îi dădu un brînci cu piciorul pentru a se duce în colţul opus al camerei. Apoi luă iarăşi ziarul ca să-l citească mai departe.
Dar ceva era neobişnuit. Liniştea ce se aşternu i se păru sinistră. Un pericol neprevăzut plutea în aer. Privi spre jaguarul său peste marginea ziarului. Atunci, făcu ochii mari de spaimă şi deveni palid ca moartea. Ceea ce vedea, nu mai era îmblînzitul său animal „domestic". Jaguarul cu ochii înflăcăraţi pîndea ca un animal de pradă şi agitat îşi mişca coada încoace şi încolo. Fiara cu putere uimitoare şi cu multă energie, cu umerii încordaţi sta gata de atac. Abia că putu să gîndească pînă la capăt ce s-ar putea întîmpla, cînd puternica felină şi făcu saltul să-şi maltrateze victima fără apărare într-un chip nemilos şi crud.
Vînătorii au avut dreptate. Un jaguar nu-şi va tăgădui niciodată natura sa de animal de pradă. Acuma însă era prea tîrziu.
Şi Satana procedează exact aşa cu oamenii. Mai întîi îi momeşte să se joace cu păcatul. Atunci cel ademenit ajunge ca o minge de joc a păcatului. La început totul arată aşa de frumos şi ademenitor şi chiar inofensiv. Apoi devine o sclavie amară şi urmează sfîrşitul îngrozitor, însă nu trebuie să fie aşa. Laudă şi mulţumiri să fie aduse lui Dumnezeu, că există un Eliberator! „Oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului" (Ev. Ioan 8:34), însă „... dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi" (Ev. Ioan 8:36). Isus a venit în lume, deci avem motive pentru o bucurie veşnică!