Guvernatorul roman meditează şi iar meditează... Ce-ar putea să facă? Cum L-ar putea scăpa pe acest Isus Cristos, la care nu poate găsi nici o vină, de mânia nestăpânită a marilor preoţi şi a poporului aţâţat de aceştia? Atunci îi vine un gând. El avea obiceiul ca la fiecare sărbătoare a paştelui să slobozească poporului iudeu câte un întemniţat. Însuşi poporul avea voie să aleagă cine să fie eliberat. La timpul acela se afla în închisoare un om deosebit de rău, care fusese închis pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor. Acest om, Baraba, era un şef de bandă foarte periculos. Legionarii romani au făcut într-adevăr un serviciu bun când, în sfârşit, au putut să pună mâna pe el. Acum poporul este la adăpost de acest om al violenţei. “Am găsit soluţia”, se gândeşte Pilat, “voi lăsa poporul să aleagă pe cine vrea să-l eliberez, căci nu va alege un ucigaş”.

Tu ştii cum continuă povestea. De trei ori se adresează Pilat către mulţimea poporului adunat în faţa palatului administrativ. De trei ori le cere să aleagă: "Vreţi să vi-L eliberez pe Isus sau pe Baraba? Ce rău a făcut acest Isus? Eu nu găsesc nici o vină în El!" Şi de trei ori poporul ca orbit strigă: "Pe cruce cu El! Pe cruce. Dă-ni-l pe Baraba!" Şi lui Baraba i se dă drumul...
Străzile capitalei iudaice sunt ca pustii. Mulţi din oraş au mers la Golgota, la locul de execuţie, ca să asiste la răstignirea răufă-cătorilor. De-a lungul străzii se strecoară un om: Baraba. Nu-i vine să creadă că este liber. El este liber! Însuşi guvernatorul roman i-a dat drumul. Atunci îi vine un gând în minte: "Vreau să merg şi eu o dată până la Golgota. Doar astăzi, acolo, ar fi trebuit să-mi bată ceasul." Astfel el urcă încet şi se amestecă necunoscut printre norodul ce se uită cu gura căscată şi slujitori jeloşi ai călăilor.

Când se opreşte în dreptul celor trei cruci cugetă în sinea lui: "Pe cel din stânga în cu-nosc bine, iar cel din dreapta a fost tovară-şul meu de furt şi de omor. Da, aceştia sunt tova-răşii mei. Acolo, în mijlocul celor doi ar fi trebuit să-mi fie sfârşitul. Dar Omul din mijloc, pe Acela nu-L cunosc. Nu era dintre-ai noştri. Însă un lucru ştiu precis: crucea pe care este El răstignit, era pregătită pentru mine...".

Ai stat şi tu vreodată să cugeţi la Isus? Ai recunoscut şi tu zicând că "acest Isus a suferit în locul meu"? Dumnezeu a făcut un schimb minunat. Eu trebuia să fi căzut pradă blestemului de-a fi părăsit de Dumnezeu. Eu trebuia să mor din pricina dreptăţii şi nu Fiul lui Dumnezeu care este sfânt şi fără pată. Aceasta este taina de la Golgota. Păcatele mele care sunt roşii ca sângele le-a luat asupra Lui. Dumnezeu L-a tratat pe Fiul Său ca pe un păcătos, trebuind să-L părăsească. Ce iubire imensă a putut găsi o astfel de cale pentru a merge pe ea! Eu sunt eliberat de păcate, sunt împăcat cu Dumnezeu!

Aceasta este vestea cea mai bună din lume. Ce faci tu cu ea? Ai luat cunoştinţă de ea? Ai răspuns tu cu un "Da"? La tine este totul în ordine? Sau te mulţumeşti cu puţină emoţie şi un pic de încuviinţare. Acesta-i tot răspunsul tău? Ascultă! Dumnezeu vrea ca această măreaţă solie să fie primită pe de-a întregul în inima ta. Această hotărâre este cea mai importată din viaţa ta. Dumnezeu te întreabă cum vrei să răspunzi la fapta dragostei Sale. Un dar de o valoare imensă este pregătit pentru tine. Însă tu trebuie să-l ac-cepţi, să ţi-l însuşeşti. Pentru aceasta sunt necesari doi paşi:

1. Recunoaşte că tu ai meritat blestemul, pe-deapsa şi moartea pe care Isus, Fiul lui Dumnezeu, care este fără vină, le-a suferit pe cruce. Priveşte-ţi păcatele în mod serios. Umileşte-te adânc şi nu-ţi ascunde vina. Învinge-ţi orice sfială înainte de a te ruga şi vorbeşte-I cu glas tare. Căci: "dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire" (1 Ioan 1:9).

2. Cu toată inima şi plin de încredere mulţu-meşte-I Lui pentru iertarea păcatelor tale. Ceea ce Isus Cristos a împlinit este valabil fără limită şi pentru tine. Nu trebuie să faci ceva deosebit.

Credinţa ajunge pe deplin aceluia care se încrede în fă-găduinţa lui Dumnezeu ca un copil. Osânda este abrogată!

O comunicare specială fără seamăn! Ea este prevăzută cu semnătura lui Dumnezeu, şi nici o putere din lume nu poate revoca vreodată hotărârea lui Dumnezeu. Însă dacă este valabilă şi pentru tine - cum am mai spus - aceasta depinde de tine. De aceea du-te şi tu la acele trei cruci de pe Golgota. Priveşte la Fiul lui Dumnezeu care sângerează până când ţi se va limpezi sufletul şi vei recunoaşte:

„Crucea din mijloc a fost înălţată pentru mine; Omul din mijloc a murit în locul meu. Acum ştiu aceasta şi mă bucur, preamărind îndurarea Ta. Amin."