"La început era Cuvântul..."; cuvânt, cuvinte, cuvintele!

     Dacă aş începe să-Ţi vorbesc, din mine s-ar revărsa totul: slăbiciune, nepricepere, indiferenţă- zidurile care mă înghesuie. Dacă ele ar pleca, eu cu ce aş rămâne? Eu cui i-aş aparţine?

     Aşa-i de greu să las să curgă la vale, să fie al doilea val din tsunami! Tu ai control asupra tuturor lucrurilor- Tu mă vrei, Tu doreşti eliberarea mea. De când aştepţi ca aripa-mi, bătând, să nu se mai izbească de ziduri? Dar eu, confuză, nu-mi mai amintesc menirea pentru care m-ai creat- aceea de a învinge gratiile şi de a călători. 

     Cuvinte. Nu, nu-Ţi vorbesc! Dar... dar dacă o faci Tu? Aşa mică, neputincioasă n-aş putea sta împotriva puterii Tale după care, totuşi, tânjesc. Dacă eu nu trec de limita coliviei, ei bine, Tu poposeşti în ea, vii la mine şi nu sunt vrednică- mi-am irosit mirul cu care voiam să Îţi ung picioarele şi n-a rămas mai nimic cu care să Te întâmpin. Vai de mine!

     Buzele-Ţi rostesc înţelepciune semănând putere, pricepere, dragoste şi, acum, toate comorile şi mărgăritarele lumii nu se asemuiesc cu ce ai scris Tu pe tăbliţa inimii mele- Cuvântul Tău!

     Indiferent de obstacol, bătaia aripii mă duce mai aproape de Tine. Fie azi, fie mâine, ţinta eşti Tu!                             

Roda Emanuela Mînjineanu

http://cristinafrancu.pasi.ro/cuvant.html