Pentru a justifica şi explica auro-terapia, se fac referiri la "dovezile" aduse de fotografia Kirlian, ca şi cum ar fi vorba despre un fapt obiectiv şi curat.

Însă, deja cu mai mulţi ani în urmă, medicii legişti prof. Prokop, prof. Radam şi dr. Strauch au publicat o lucrare cu tema: "Psihofotografia, fotografia spiritelor şi fotografia 'bioaurei' umane".

Autorii arată mai întâi: "Ignoranţa în domeniul fotografiei, pe care astăzi până şi copiii o stăpânesc mai bine ca amatori, a jucat un rol important şi pentru parapsihologul von Schrenck-Notzing, care pur şi simplu nu putea explica nişte fire, cu care Stanislawa Tomczyk înşelase făcând experimentele ei de telekinezie. Parapsihologul privea uluit imaginile şi explica firele ca fiind nişte 'linii de forţă fluidale' etc.")

De asemenea americanul Ted Serios a devenit celebru prin aşa-numitele "psihofotografii", prezentate de parapsihologul freiburghez prof. Bender într-una din cărţile sale, cu următoarele cuvinte: "Astfel, fotografia psihică fără interpretare spiritistă, trăieşte o renaştere deosebit de importantă din punct de vedere ştiinţific..."

La câtva timp după aceea, magicianul James Randi imita trucul lui Ted Serio. Înşelătoria a fost descoperită şi Randi apărea împreună cu Serios în telejurnalul american "Today", unde au trebuit să recunoască faptul că visul se spulberase şi trucul fusese dat la iveală. Cu acel prilej, se spune că parapsihologul Eisenbud, care interpretase şi difuzase "psihofotografiile" lui Ted Serios, l-ar fi luat pe după umeri pe Ted Serios şi, cu lacrimi în ochi, ar fi strigat: "Ce ai de spus, Ted? Tu o poţi face! Ştiu c-o poţi face!"

Ca de atâtea ori, şi aici joacă un rol esenţial acea atitudine, pe care Goethe o exprimase deja atât de poetic: "...şi astfel încheie el cu hotărâre, ceea ce nu poate fi n-are voie să fie!"

Un predecesor al experimentelor cu fotografia Kirlian l-au reprezentat lucrările lui E. Müller, care au apărut în 1932 în revista elveţiană de ştiinţă medicală, şi care urmau să aducă "dovada electrică obiectivă despre existenţa unei emanaţii (a unei emisii de energie psihică) a corpului uman viu şi a efectelor sale vizibile."

Medicii legişti amintiţi mai sus scriu în acest sens: "Müller s-a străduit în mod deosebit să manipuleze dispozitivele electrice de măsurare şi înregistrare, chiar dacă cititorul este lăsat nelămurit în privinţa etapelor exacte ale experimentelor, a datelor tehnice etc (...) Dacă aparatul (pe care Müller l-a numit "Electrod dublu roborator") ar fi fost efectiv legat de două ori la masă, conform descrierii, atunci condensatorul indicat în schemă ar fi fost evident în scurtcircuit, deci inutil (...) Este deci de presupus că aparatura era legată cel mult într-un singur punct la masă şi (...) fără îndoială, un electrometru montat corect ar reprezenta un instrument de măsură foarte sensibil care, în cazul lipsei unei izolări adecvate, ar reacţiona chiar şi la o mână care se apropie, şi anume printr-o deviere a acului indicator. Acest fenomen de conturbare este foarte bine cunoscut ca "efect capacitiv al mâinii" şi poate fi demonstrat, de exemplu, într-un circuit oscilant, care produce un sunet într-un haut-parleur (un vechi model de radio cu şuierături de reacţie), prin variaţia frecvenţei sunetului la apropierea de un condensator!

Müller nu a ezitat, în cadrul măsurărilor rezistenţei electrice ale unor persoane, să-şi exprime nişte păreri absurde (...), mergând chiar atât de departe încât a încercat să controleze "activitatea bioelectrică" a unui arţar cu ajutorul unui galvanometru cu oglindă, fiindcă în mod evident ignora că indicatorul acestui aparat deja deviază când se introduc firele de legătură în gură sau într-un măr, pentru simplul fapt că electroliţii şi metalele formează elemente galvanice."

Tot astfel medicii numiţi mai sus demonstrează şi că, de exemplu, corona (emisia de radiaţii) unei mâini (cum apare ea într-o fotografie Kirlian), poate fi variată şi schimbată chiar şi numai prin înlocuirea materialului pe care se află aşezată mâna.

Pentru a demonstra absurditatea fotografiei Kirlian, cei trei medici legişti au imitat experimentul fotografic cu cel de-al doilea deget de la piciorul stâng al unei persoane moarte de două zile. Ei au conectat obiectul de probă la electrodul liber al unui transformator Tesla şi au "expus" prin conectarea curentului timp de o jumătate de secundă. Rezultatul indică o impresionantă "emisie de viaţă", a unui deget uman, la 48 de ore după moarte, cu numeroase descărcări în formă de mănunchi, "a căror densitate poate fi variată după plac, prin timpul de expunere (...) Pentru a elimina şi ultimele dubii, am conservat degetul respectiv alte patru zile în congelator, în lipsa aerului şi la -14° C, după care, în urma decongelării, am repetat experimentul, în aceleaşi condiţii. Rezultatul a corespuns aşteptărilor...'”

Până şi în acest caz a putut fi fotografiată o astfel de coronă...!