Cuvintele inscripţiei de pe cruce au fost scrise în limba ebraică, greacă si latină, pentru ca toată lumea sa le poată înţelege. Evreii de atunci aveau următorul punct de vedere: "Ce mă interesează pe mine un lucru scris în greceşte?" Latina era folosită numai pentru soldaţii romani din Legiunea a X -a, care a distrus Ierusalimul. Iudeii însă, au citit textul evreiesc. În ebraică cuvintele sunt:

JESHUA HANOZRI WUMELECH HAIEHUDIM

Jeshua Hanozri = Isus Nazarineanul
Wumelech = împărat
Haiehudim = al iudeilor

Pe vremea aceea era obiceiul, care a rămas şi astăzi, ca din fiecare propoziţie cărturarii să ia prima literă a fiecărui cuvînt, pentru a forma un nou sens. Adeseori, acest obicei a făcut dificilă traducerea Bibliei. Dar iată că la un moment dat aceşti cărturari au zărit pe cruce iniţialele evreieşti ale inscripţiei: Jeshua Hanozri Wumelech Haiehudim. Rezultatul însă nu a fost I. N. R. I. pe care Roegger le interpretează "In Nirwana Ruh Ich" (În Nirvana mă odihnesc); iniţialele acestei inscripţii ebraice redau numele nespus de sfânt al lui Dumnezeu. Cel mai sfânt nume, pe care evreii nu cutează să-l pronunţe şi pe care-l transcriu "Haşem" sau "Adonai". Cel mai sfânt nume, a fost ţintuit pe lemnul de blestem: JHWH.

Ioseph Flavius, un contemporan al distrugerii Templului, a scris că, uneori, pentru săr-bătoarea Paştelui, veneau la Ierusalim aproximativ două milioane de evrei din toate seminţiile şi colţurile Israelului, aducând cu ei mieii la Templu. Flavius, unul dintre cei mai buni istorici, descrie în amănunţime acest lucru. La Sărbătoarea Paştelui vin familii din Betania, casa săracilor, unde a trăit şi Lazăr şi fiecare aduce mielul de Paşti. Pe acest mieluşel, fără cusur, cel mai sănătos şi mai frumos din turma lor, îl duc cu multă grijă, ca să nu i se întâmple nimic pe drum. Ei vin şi din Betleem, trec în pelerinaj pe lângă fântâna lui David şi pe lângă mormântul Rahelei, merg spre Ierusalim şi fiecare îşi păzeşte mielul de Paşti. Vin şi din nord, trec în pelerinaj pe la mormântul profetului Samuel. Ei sosesc din toate părţile Israelului şi fiecare familie îşi aduce mielul de Paşti. Apoi, în Ierusalim se strâng o mulţime de oameni şi toţi au cu ei mielul de Paşti. De ce? - Termenul Pesah înseamnă: "Îngerul morţii a trecut pe lângă mine". Pe vremea aceea copiii lui Israel încă erau sclavi în Egipt. Atunci au înjunghiat mieii de Paşti şi au uns cu sângele lor uşiorii şi pragul de sus al uşilor caselor lor, pentru ca îngerul morţii să treacă pe lângă ei. Desigur că au şi tremurat în locuinţele lor, întrebându-se mereu.: "Tată, ai uns sângele pe uşă, n-ai uitat nimic?" Le era teamă că în-gerul morţii ar fi putut intra deodată în locuinţa lor. Ei auzeau cum ţipetele deveneau tot mai puternice şi cum apoi se domoleau din nou. Pesah - îngerul morţii a trecut pe lângă noi! Astfel, capii de familie aduceau în fiecare an mielul de Paşti la Ierusalim, pentru că ştiau că: "Acest miel moare pentru păcatele noastre!" Înainte de a-l aduce în Templu, ei atârnau de gâtul acestui miel o placă pe care scria numele familiei respective. După aceea mielul era trimis la moarte.

Dacă ştim acest lucru, ne amintim de Ioan Botezătorul la Iordan. La el veniseră bogaţi şi săraci, critici şi entuziaşti, conservatori şi reformişti, curioşi şi ascultători, simpatizanţi şi serioşi. Dintr-o dată însă, toţi aceştia nu l-au mai interesat. El priveşte deasupra capetelor tuturor şi spune: "Priviţi, vine Mielul lui Dumnezeu" - "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!" (Ioan 1:21).

Iată de ce şi Dumnezeu, Părintele lumii, Şi-a pus, acolo pe cruce, Numele - Numele Lui cei Sfânt - pe care nici un evreu nu cuteza să-l pronunţe, întrucât acest Miel - "Iată Mielul lui Dumnezeu" Şi-a vărsat sângele pentru întreaga lume.

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (Ioan 3:16).

Ludwig Schneider