În continuare vă vom prezenta un articol publicat în revista «Topic» scris de Ulrich Skambraks, el fiind în concordanţă cu articolul „Atacul împotriva învierii” şi asemănător convingerilor noastre.

Mesajul privitor la Sărbătoarea Paştelui în mass-media: Iuda a fost nevinovat!

Cu ocazia sărbătorilor în reviste, pe felicitări şi în cotidienele importante apar «frecvent» poveşti fictive care au acelaşi subiect: descurajarea totală a creştinilor prin prezentarea sistematică a lui Isus şi a Bibliei într-o lumină falsă.

Tendinţa există de ani de zile, aplicându-se acelaşi tipar: nişte cercetători biblici obscuri descoperă pe o bucăţică de papirus cunoscutul mesaj: «Ceea ce este scris în Biblie sau în Evanghelii este imprecis sau neadevărat. Dacă cineva susţine altceva, aşa cum a făcut anul trecut Carsten Peter Thiede, un istoric şi papirolog creştin, şi îşi poate dovedi afirmaţiile în urma cercetărilor, atunci la adresa lui se vor auzi critici agresive şi batjocoritoare».

... cu ocazia Sărbătorii Paştelui mass-media a lansat pe piaţă o nouă «senzaţie», ducând la apariţia unor poveşti false, în special în Statele Unite şi Anglia. Presa de scandal («Bild», «Die Welt») şi «Der Spiegel» au răspândit zvonul şi în Germania. Alte publicaţii importante însă s-au abţinut. Cotidianul «Bild» scria pe prima pagină: «Iuda nu L-a trădat pe Isus».

Iată ce a determinat apariţia ştirii: Willian Klassen, profesor de teologie canadian a scris o carte cu titlul «Judas. Verräter oder Freund Jesu?» (Iuda. Trădătorul sau prietenul lui Isus?). În carte autorul susţine că Iuda ar fi fost un prieten loial al lui Isus pe care nu I-a trădat. La rugămintea lui Isus, el a luat legătura cu liderii spirituali, deoarece Fiul lui Dumnezeu şi ucenicii Săi au dorit să ajungă la un numitor comun cu ei. În urma unei erori de traducere Iuda a devenit un trădător. Verbul grecesc «paradidomi» a fost tradus inexplicabil «trădare». În realitate el înseamnă «predare, înmânare». Klassen susţine în continuare că imaginea de trădător a lui Iuda a fost consolidată sistematic de Biserica tradiţională, pentru a-i considera pe evrei vinovaţi de moartea lui Isus. Autorul teoriei este cercetător la «Ecole Biblique», Institutul Dominican-Catolic pentru Cercetare Biblică din Ierusalim. Faptul că cercetătorul nu îşi poate dovedi cu argumente afirmaţiile, nu îi interesează pe «comandanţii cetăţilor presei». Nici «eroarea de traducere» nu a fost verificată de nimeni. Un expert în limba greacă spunea: «Ceea ce afirmă Klassen este fals. Este o prostie!»

Va trece mult timp până când experţi serioşi vor demonstra detaliat ce greşeală enormă a făcut cercetătorul Scripturii din Ierusalim. La fel s-a întâmplat şi în cazul descoperirii «senzaţionale» a sulurilor de la Qumran (1992) şi a nenumăratelor cărţi despre Isus, în care El este prezentat ca ezoterist, reformator social, vindecător şi homosexual. În urma analizării argumentelor aduse pentru a susţine asemenea calomnii, de cele mai multe ori rămâne doar fumul. «Ele sunt afirmaţii pseudoştiinţifice», afirmă Roman Heiligenthal, profesor de teologie la Institutul pentru Teologie Luterană de la Universitatea Koblenz-Landau, în cartea sa «Der verfälschte Jesus» (Isus cel falsificat). «Astăzi milioane de oameni acceptă astfel de calomnii fără nici o ezitare, deoarece ei nu mai cunosc Biblia ca şi cei din secolul al XIX-lea», afirmă teologul luteran liberal.

Aici este problema. Deoarece majoritatea populaţiei din Occidentul creştin nu mai are cunoştinţe biblice bazate pe credinţă, ea este mereu dispusă să accepte noi minciuni. Ei sunt foarte deschişi spre poveştile fără sens considerându-le adevărate. Prin astfel de tendinţe constante, creştinismul este prezentat tot mai mult într-o lumină falsă. N.L.