Undeva intr-o zona care arata precum desertul Saharei, doi barbati vlaguiti de putere si cu buzele uscate de sete pareau a se lua la un fel de intrecere, grabindu-se spre o tinta deocamdata invizibila. In goana lor marcata de transpiratie se inghionteau si uneori se calcau rautacios pe picioare. Era clar ca unul voia sa scape de celalalt; zadarnic efort, fiecare se tinea mortis de celalalt. Pe alocuri ieseau de prin tufisurile marunte si rare una doua soparle speriate de cei doi drumeti. Urmele pe nisip a pasilor mai mult tarati decat purtati se puteau vedea departe in urma celor doi necunoscuti…Alergau, alergau, apoi reduceau ritmul cateva minute, pentru ca apoi sa porneasca din nou un fel aparte de fuga… Dupa mai multe ceasuri petrecute sub impulsul efortului de a-l lasa pe celalalt in urma, tepusii de lumina a-i soarelui incepura sa-i oboseasca definitiv. Rarira puternic ritmul mersului lor apoi unul din cei doi se clatina puternic si se prabusi cu fata dreapta pe nisipul fierbinte. De-acum orice efort parea de-a dreptul imposibil. Cel din spate se opri si el hipnotizat parca de cel care zacea prabusit in desertul pe care amandoi trebuiau sa-l imparta. Curiozitatea noastra de a afla urmarile acestei descrieri ma impinge a va spune ca cel prabusit in pustiu ne reprezinta pe noi care alergam spre o tinta departata si facem eforturi de a lasa in urma pe cineva…umbra trecutului nostru. Nu vom reusi niciodata. Oricat de hidoasa si de urata se oglindeste in privirile noastre si oricat de mult ne hotaram sa fugim de ea, ne va urma indeaproape. Singura alternativa este un deal. Nu trebuie sa te sperii pentru ca altitudinea lui nu e una foarte inalta, desi prin valoarea care o poarta in insasi existenta sa, varful sau cucereste si intrece pe departe cele mai inalte piscuri. Un deal, apoi zaresti o culme, apoi undeva in zare se vede o incrucisare de destine. Real, privind tinta, inainte se inalta in dimensiuni medii o cruce patata cu sange. Curiozitatea te impinge inainte. Pentru moment ai uitat de orice preocupare si dealul acesta pur si simplu devine o excursie captivanta. Te apropii tot mai mult si realizezi stupefiat ca pe crucea aceasta se afla cineva care la o analiza atenta pare sa aibe inaltimea ta. Sa fie oare cu putinta? Te apropii cu respiratia intretaiata de acea cruce misterioasa si dintr-o data rami blocat de mirare; pe cruce prinsa in cuie nu e nimeni altcineva…decat…umbra ta hidoasa. Cineva a rastignit-o acolo planuind parca intr-un fel anume sa te scape pentru totdeauna de trecut; si-apoi de desert. Sa fie adevarata aceasta cruce? Cu siguranta! Golgota ramane marturia ca Cineva venit dintre stele a prins in cuiele judecatii divine umbra faradelegilor tale. De acum poti sa fi liber pentru totdeauna; de-acum poti trai o viata fara umbre. Privesc din nou pe drumul pustiit din valea lumii si vad inca un drumet care incearca sa scape de cineva…si ma grabesc sa ii spun si lui ca umbra poate fi rastignita pentru totdeauna…