Nu este ceva rar pentru pesimişti să susţină că noi am creat pe Dumnezeu după asemănarea noastră. Acum, nu ştiu, poate această catalogare este adevărată în ceea ce priveste alte concepţii despre dumnezei, dar v-aţi gândit vreodată la detaliile naturii Dumnezeului creştin şi la trăsăturile de caracter ale lui Dumnezeu aşa cum le găsim în Scriptură? Sau la ceea ce a afirmat Isus despre Sine şi la ceea ce Dumnezeu pretinde de la noi?
Eu nu văd în aceasta deloc un chip de dumnezeu pe care o fiinţă umană l-ar crea, dacă ar fi să creeze dumnezei. Dacă ar fi ca eu să creez un concept de dumnezeu, aş crea unul cam ca mine, adică o persoană îngăduitoare, care ne cere să facem bine tuturor, dar care înţelege că avem slăbiciunile noastre şi, drept consecinţă, nu suntem niciodată îndeajuns de copţi la minte.
Dar nu vedem nimic din toate acestea la Dumnezeul din Biblie. Dimpotrivă, vedem un Dumnezeu care are un caracter moral perfect şi care pretinde de la noi desăvârşire morală. Vedem un Dumnezeu care va pedepsi păcatul printr-o eternă despărţire de El. Vedem un Dumnezeu care spune că cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă. Vedem un Dumnezeu care spune că trebuie să ne bucurăm atunci când suferim pentru El, şi exemple ca acestea ar putea continua.
Acesta nu este un fel de dumnezeu pe care vreo fiinţă umană raţională îl va crea, dacă ar fi să creem un dumnezeu după imaginaţia noastră, după interesele noastre, după asemănarea noastră.
Nu, eu cred că Dumnezeul Bibliei este întru totul deosebit, sfidând orice formă de interpretare ca aceasta; este total diferit de noi. El ne cere lucruri pe care noi niciodată nu le-am solicita şi face sacrificii pentru noi atât de profunde încât nici nu ni le putem închipui.
Acesta este Dumnezeul adevărat pe care îl regăsim în Biblie, nu un dumnezeu al năsocirii minţii umane.
Acestea sunt câteva din motivele pentru care nu poate omul să-L cunoască pe Dumnezeul din Biblie. De aceea sunt mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni” (1 Corinteni 8:5), pentru că se alipesc de idoli, care sunt făcuți de oameni, fiecare după cum crede el.
Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” (Romani 3:10-18)