din "Strigătul de la Miezul"
Februarie 2003


Tot mai mulţi tineri ajung la convingerea că viaţa este o ameninţare continuă şi nu mai merită trăită. Cu privire la această problematică am putut citi următoarele în "Uste und Züri Oberland Nachrichten" (23.12.2002):

"Tot mai multi copii şi tineri au de luptat împotriva problemelor psihice. Mania, depresia şi suicidul în adolescenţă nu mai sunt subiecte care aparţin doar unui segment al populaţiei. În asemenea cazuri, părinţii sunt de cele mai multe ori total depăşiţi, iar tinerii pur şi simplu nu mai ştiu ce să facă pentru ei viaţa devine o povară"

Ameninţarea apare mereu acolo unde este nesiguranţă. Frica apare acolo unde nu există protecţie şi incertitudinea acolo unde nu există o bază solidă. Viaţa în cadrul naţiunilor puternic industrializate le oferă oamenilor multe satisfacţii, deoarece astăzi, celor din clasa mijlocie le merge la fel de bine ca boierilor care au trăit cu secole în urmă. Mâncarea este suficientă şi toată lumea are unde locui. Vacanţa o putem petrece chiar şi în locurile cele mai îndepărtate ale lumii. Majoritatea tinerilor obţin un permis de conducere după împlinirea vârstei de 18 ani şi la puţin timp au şi o maşină. Niciodată nu au existat atâtea posibilităţi pentru a-ţi forma o educaţie şi a urma nişte studii. Avem parte de belşug continuu: recreaţie, sport, relaţii. Oamenii nu au fost niciodată atât de toleranţi şi deschişi ca astăzi. Medicina s-a dezvoltat la un nivel foarte înalt, iar speranţa de viaţă este ca atare la fel de mare.

Totuşi, nu puţini percep viaţa ca o ameninţare. De ce? Pur şi simplu pentru că nu cunosc o altă variantă, şi anume: Cristos öi mântuirea oferită de El. Nimic nu poate înlocui ceea ce doar Dumnezeu ne poate da, aşa după cum toate tuburile de neon din lume nu pot înlocui soarele. Fără Isus nu găsim răspuns la întrebările cele mai importante ale vietii. Cine bea apă din fântâna acestei lumi rămâne însetat. Siguranţa oferită de lume este ca sloiurile de gheaţă plutitoare care încet, dar sigur, se topesc. Avem nevoie de teren solid sub picioarele noastre. Biblia spune: "Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Cristosť (1 Corinteni 3,11).

De fapt oamenii nu sunt independenţi, ci dependenţi de Dumnezeu. Fără El ducem totdeauna lipsă de ceva. Ba mai mult, ne lipseşte Totul, esenţa, însăşi viaţa - deoarece Dumnezeu este viaţa.

E trist că multi nu cred acest lucru. Dar oare problemele "lăuntrice" ale oamenilor nu au glas, nu sunt ele un strigăt al inimii care spune: "Ceva îmi lipseşte"!?, "Nimeni nu mă poate ajuta în problema mea" Ajutorul uman este în acest caz ca un leucoplast pus pe o tumoare.

Dragi cititori, nu percepeti viaţa ca pe o ameninţare, ci ca pe o şansă! Existenţa noastră are un scop mult mai nobil, iar noi avem posibilitatea ca în timpul ei să descoperim şi să trăim adevărata viaţă. Dacă mergi pe calea lui Isus, El va ţine în frâu viaţa ta. Nu irosi această şansă! Vino la Isus, la lumina lumii care va aduce siguranţă şi în viaţa ta. Depune tot efortul să clădeşti o bună temelie pe care El să construiască apoi adevărata viaţă (1 Timotei 6,19)! N.L.