În cele ce urmează prezentăm în rezumat un articol apărut în cotidianul israelian „The Jerusalem Post” din 17 august 2000. În el ne este descoperită o pagină întunecată a ultimului ţar rus Nicolae al II-lea, ucis în 1918 de către bolşevici. Canonizarea în luna august 2000 a monarhului şi a familiei lui, care au murit împreună, prin Biserica Ortodoxă Rusă are caracter de semnal pentru antisemitismul apărut în Rusia în ultimii ani.

Ecaterinburg, oraş indus­trial cu 1,4 milioane de locuitori, aşezat în Urali, nu constituie neapărat un punct de atracţie turistică, deşi există acolo un obiec­tiv turistic care exercită asupra vizitatorilor din întreaga Rusie o adevăratâ forţă de atracţie: crucea neagră amplasată pe locul unde ultimul ţar rus şi familia lui şi-au găsit moartea, în urmă cu 82 de ani. În urma canonizării Iui Nicolae al II-lea şi a familiei lui, acest loc, care se află la două fusuri orare spre est de Moscova şi care este astăzi numit «Golgota Rusiei», ar putea în curând să devină un loc cunoscut de pelerinaj. Grupurile de pelerini care vor fi aşteptate vor cinsti un domnitor sub a cărui domnie au avut loc pogromuri antievreieşti şi care s-a bazat orbeşte pe renumitele Protocoale ale înţelepţilor Sionului, până când a aflat că falsificarea se datora poliţiei secrete. În scrisorile adresate ma­mei lui întrebuinţa cuvinte plină de ură atunci când vorbea despre evrei. Vizita­torii mormântului vor observa curând că antisemitismul primitiv, care era o pată urâtă a domniei noului sfânt, n-a dispărut.

Mai rămân sutele de vizitatori care se opresc aici zilnic pentru a face o fotografie. Aceia care sunt mai mult interesaţi de «semnificaţia mai adâncă» a celor întâmplate într-o noapte de iulie a anului 1918 pot pune întrebări celor care aşteaptă turiştii cu informaţii scrise şi suveniruri. Cei mai mulţi sunt monarhişti, şi îi acuză pe evrei de «omor ritual» comis împotriva familiei ţarului. Dacă îi asculţi un timp mai îndelungat, afli totul despre «planurile» evreilor hasidici de a construi într-un cimitir situat în apropiere o sinagogă. Evreii au de gând să utilizeze pivniţa clădirii pentru «ritualurile lor înfiorătoare, la care beau sângele creştinilor şi mânâncă copii». Ei sunt supăraţi dacă îi întrebi dacă din pricina băii de sânge pe care a lăsat-o în urmă din 1894 până în 1917 ultimul ţar mai este potrivit să fie numit sfânt. Unii dintre ei tăgăduiesc pur şi simplu pogromurile sângeroase ce au avut loc între anii 1903 - 1906. Acest grup, care se întâlneşte aici zilnic, desigur, nu este reprezentativ pentru gândirea Bisericii Ortodoxe Ruse care numără 80 de milioane de membri, al cărei cler se grăbeşte mereu să condamne actele de violenţă antisemite din Rusia. Dar monarhiştii funcţionează la Ecaterinburg ca ghizi, şi episcopul de acolo tolerează afişele lor cu propagandă antisemită.

După o recomandare a comisiei bisericeşti însărcinate cu canonizarea familiei ţariste, Romanovii nu ar trebui să fie canonizaţi pentru modul de viaţă sau pentru martirajul lor, ci pentru umilinţa cu care au întâmpinat moartea. Din acest motiv, nu este necesar ca cineva să se ocupe de trăsăturile de caracter mai puţin morale ale ultimului ţar. «El ura evreii», spune Alexander Lakschin, un istoric evreu din Moscova. «Prin educaţie şi gândire, el era antisemit. În ciuda excluderii acestui aspect, canonizarea este eclipsată de «problema evreiască». În 1997, instanţa bisericească supremă a propus o reanalizare a uciderii ţarului printr-o comisie de stat. Aceasta urma să constate şi faptul că omorul a fost parte a unui ritual evreiesc. Asemenea presupoziţii bântuiau populaţia rusă. Comisia a ajuns însă în 1998 la concluzia că asasinii ţarului erau în majoritate neevrei şi astfel ar putea fi exclusă legătura cu un ritual evreiesc. Cu toate acestea, mitul omorului ritual nu este nici pe departe uitat. Un istoric bisericesc cunoscut îşi exprimă obiecţia: Pentru majoritatea susţinătorilor canonizării există un motiv evreiesc pentru acţiune. După părerea lor, familia ţaristă a avut parte de o moarte provocată de evrei, la fel ca unii dintre primii sfinţi creştini. Pinchas Goldschmidt, rabinul-şef din Moscova, este de asemenea sceptic: «Membrii simpli ai Bisericii ar putea să creadă că un sfânt nu poate face greşeli, iar dacă ar persecuta evrei, acţiunea lui ar trebui să fi fost perfect îndreptăţită».