Nici n-aş fi visat că el ar putea fi un hoţ! Ne împrietenisem de scurtă vreme. "Un comic a devenit comis voiajor", au fost cuvintele cu care m-a întâmpinat zâmbind. M-am interesat în legătură cu originea sa. A spus că avusese legături cu diferite distilerii de rachiu. De asemenea, era în relaţii cu o firmă producătoare de ţigări. "În prezent sunt reprezentantul unei reviste", continuă el.

Astfel că l-am lăsat să intre în sufragerie.

"În viaţa mea alcoolul şi tutunul nu au nici un loc", i-am spus în mod expres. "Deoarece sunt credincios, trupul meu este templul Duhului Sfânt." Convingerile mele l-au lăsat absolut rece. El voia să-şi păstreze părerile lui, iar eu puteam să le ţin pe ale mele.

Vă imaginaţi că m-am îndoit de autenticitatea unora dintre povestirile sale. Şi totuşi, trebuie să admit că am găsit captivante multe dintre experienţele sale. L-am invitat să vină din nou seara următoare. "Poate că voi reuşi să am o bună influenţă asupra lui", mă gândeam.

Soţia mi-a amintit că noua sa vizită se suprapune timpului de rugăciune de miercuri seara. "Da, ar fi trebuit să merg acolo", am admis eu, "însă nu pot retrage invitaţia pe care am făcut-o acestui prieten." Soţia nu a fost încântată de această vizită. Ea a zis: "Pur şi simplu nu am încredere în el." Ea a devenit tot mai îngrijorată, pe măsură ce el consuma tot mai mult timpul nostru.

Ziua îmi părea plictisitoare în comparaţie cu serile în care ne vizita acest ins. El a avea o fantezie captivantă. Stăteam acolo şi râdeam când îşi povestea aventurile. Conflictele lui cu legea erau de-a dreptul palpitante.

Povestirile sale aveau un farmec deosebit. De obicei ele aveau şi scene murdare şi de aceea trebuia să-l reduc mereu la tăcere.

După aceea a început să-i influenţeze pe fiul meu care e adolescent şi fiica mea care are nouă ani. Abia aşteptau să audă ultimele sale glume şi poveştile sale incitante. Ar fi fost gata să-l asculte ore în şir, dacă le-aş fi permis. Toate aceste diversiuni i-au împiedecat pe copii să înveţe şi i-au afectat şi din punct de vedere al sănătăţii. Până la urmă, am început să mă îngrijorez şi eu din cauza prezenţei acestui tip în căminul nostru.

Şi atunci s-a întâmplat ceva! A fost exact "picătura care a făcut să se reverse paharul". Într-o zi am constatat că-mi lipseau mai multe cărţi. "Poate că tipul este un hoţ", m-am gândit eu, "şi dacă este aşa, atunci cine ştie câte alte lucruri nu ne-a mai luat?".

El arăta suspect. Eram atât de pornit, încât m-am hotărât să-i contactez şi pe vecinii mei. Am descoperit împreună că şi de acolo a sustras multe lucruri. M-am minunat de modul şiret în care a acţionat. În orice caz, s-a confirmat temerea pe care soţia mea a avut-o de la început.

Într-o altă familie s-a prezentat drept profesor de religie. Un alt vecin, om de afaceri, l-a considerat specialist în eficienţă. "El are ceea ce îi este necesar unui om de afaceri de succes." Le-am propus acestor oameni să-şi controleze averea. Cei mai mulţi au descoperit că le lipsea ceva.

Am remarcat că dintr-o casă lipseau revistele creştine. În alta a dispărut Biblia. Am fost uimit să aud că ei au discutat acasă cu acest tip tocmai în timpul serviciului divin de duminică dimineaţa şi al orei de rugăciune de miercuri seara.

În cele din urmă, mi-am dat seama că vizitatorul meu era un hoţ împătimit. El a furat cărţile, revistele şi timpul meu. Însă cel mai mult mi-a părut rău de faptul că prietenia mea lăuntrică cu Isus Cristos a fost afectată ca şi serile în care aveam părtăşie cu familia şi cu prietenii mei.

Unii oameni au pierdut lucruri de valoare, nu doar mărunţişuri. Experienţele spirituale şi părtăşia familială au fost înlocuite cu o distracţie scurtă, superficială.

Acest ins nu mai vine în casa noastră. El ar fi de fapt inofensiv, dacă aş putea să-l ţin în frâu. Oamenii care fură nu sunt întotdeauna răi. Chiar şi acesta ar putea, uneori, să aducă veşti folositoare. În tot cazul, ar trebui să ţinem ochii deschişi, pentru că altfel ne va fura mereu câte ceva.

Din când în când îl mai văd pe la vecinii mei. El îi ţine în tensiune oră de oră. Am încercat să-mi aduc aminte de numele lui, ca să vă atenţionez şi pe dumneavoastră. Din nefericire l-am uitat. Însă iniţialele sale nu le voi uita niciodată. Ele sunt T.V.

Aş fi curios să ştiu ce ţi-a furat ţie TV. Timp? Timpul de părtăşie cu Dumnezeu? O lectură bună? Discuţii folositoare? Frecventa-rea serviciilor divine? Participarea la orele de religie din biserica ta? Controlează-ţi încă o dată lista! Vei fi probabil uimit de ceea ce vei constata că-ţi lipseşte.

Acest tip şiret îmi aduce aminte de un cal sălbatic. Trebuie să stai foarte bine pe el şi să ţii strâns de hăţuri, altfel o ia razna. Dacă nu-l stăpâneşti tu, atunci te stăpâneşte el pe tine.

Dacă vei învăţa să tratezi TV-ul - adică televizorul - aşa cum Pavel a tratat lumea, el va rămâne în limitele sale. Dar vei reuşi? Cu puterea ta, în mod sigur nu - însă întreabă-te dacă Domnul doreşte cu adevărat influenţa lui în casa ta! Ce faci dacă T.V-ul Îl pune pe Isus Cristos pe locul doi? Gândeşte-te la responsabilitatea pe care o ai faţă de familia ta!

D.H.