"Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul" - Psalmul 19:7

Viaţa este o succesiune necurmată de noi începuturi. Primul început este naşterea însăşi. Ea vine însoţită de bucuria părinţilor care se entuziasmează la ivirea celui dintâi zâmbet al copilului şi la cel dintâi gângurit al lui. Doar peste câţiva ani va veni începerea şcolii şi startul în marea aventură a cunoaşterii. La absolvire, vor urma alte uşi deschise: o încadrare în muncă, căsătoria, o locuinţă, etc. Viaţa merge înainte. De unele începuturi ne amintim cu plăcere; de altele cu tristeţe.

Este o mare fericire să poţi privi în viitor cu optimism, anticipând cascada mereu nouă a începuturilor viitoare. Oare ce va aduce ziua de mâine ? Dar anul viitor ? Curiozitatea noastră nu va putea fi satisfăcută, dar inima poate aştepta liniştită. Deşi nu cunoaştem viitorul, Îl cunoaştem, pe Dumnezeu. Nu ne temem de ziua de mâine, căci Dumnezeu se află deja acolo!

În Exodul, capitolul 12, citim despre unul dintre cele mai însemnate noi începuturi ale istoriei: „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului." Data marca începutul unei noi existenţe, sfârşitul unei vieţi de sclavie şi începutul vieţuirii în libertate şi demnitate, în spate era Egiptul şi înainte îi aşteptau binecuvântările din ţara Canaanului. Ce păcat că majoritatea lor nu au avut parte să ajungă să guste din aceste binecuvântări! Necredinţa lor i-a pierdut şi au pierit pe drumurile fără urmă ale pustiei. Din vina lor, ei n-au intrat în odihna promisă (Evrei 3).

Tot aşa cum evreii au avut nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi scoşi din robia Egiptului, noi avem astăzi nevoie de acelaşi ajutor ca să fim izbăviţi din apăsarea păcatului: „Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi" (Rom. 5:8).

Cel mai măreţ început pe care-l putem înfăptui este intrarea în viaţa creştină. Aceasta este minunea veacurilor, în vorbele apostolului Pavel: „Căci, dacă este cineva în Christos este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi" (2 Corinteni 5:17).

Acest glorios început trebuie încununat cu un sfârşit pe măsură. Ţineţi minte că nu toţi cei care au părăsit Egiptul au intrat în Canaan: „Să luăm bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul dintre voi să nu se pomenească venit prea târziu" (Evrei 4:1).

Ca să vezi calitatea unei seminţe, nu te lua la ceartă cu limbutul şi nu te contrazice cu savantul. Pune-o în pământ şi îi vei vedea soiul şi valoarea! „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Christos" (l Tesaloniceni 5:21,23).

Roman B. Mullet