Privind spre cer

   Cînd privesc cerul, mă gîndesc la toate promisiunile Tale, la pîinea ce o creşti pentru noi cu apa lui, şi soarele, ''marele portar'' al casei mele din viitor.

   Cînd privesc cerul... mă bucur căci Tu, ai avut încredere să mă trimiţi pe pamînt, să duc iubirea Ta, fiecăruia cu care mă întîlnesc, să le spun despre dragostea noastră şi să-i chem la Tine, unde, ai pregătit un loc şi pentru ei.

   Cînd privesc cerul, mă gîndesc la, lacrimile Tale de bucurie, ploaia binefăcătoare ce ţine verde pîinea noastră, a tuturor de pe pămînt.

   Cînd privesc cerul, primesc lauda, cîntarea  de bucurie şi fiecare literă ce vorbeşte despre Tine...

   Cînd îl privesc, uit căci ar mai exista şi... un alt loc  în univers, uit...

   Cînd privesc cerul, ştiu căci el este promisiunea Luminii dăruita mie, în fiecare zi.

   Cînd privesc cerul, mă uit şi mă minunez de stelele lui, florile nopţii, felinare - licurici în care-şi dorm somnul, zorii zilei ce-s gata să se arate.

   Cînd privesc cerul... caut Curcubeul inimii mele... la altă dimensiune.

Inspirată din poezia lui Cristinel Agape "Când privesc cerul Tău"

                                 Alexandrina Tulics