Notiunea de "bine" nu este intotdeauna "bine" inteleasa. Ce este bine? Sau cand este binele rau? Cine imi spune mie ceea ce este bun? Este bun ceea ce este normal? Sau ceea ce este normal este intotdeauna bun? Valorile morale pe care noi le detinem astazi, nu sunt mai bune decat noi insine! Noi suntem masura binelui! Nu cumva o masura cam periculoasa? Noi stim ca un metru in Franta este egal in lungime cu un metru in Germania, Romania sau in Ghina. Aceasta unitate de masura este stabilita si recunoscuta de toata lumea. Cand vorbim despre bine, atunci noi valorificam, dam valoare unei persoane sau unui lucru. Problema este ca aceasta unitate de masura personala nu este egala cu a vecinului sau colegului meu. Acum apare intrebarea logica: Ce este binele? Cine stabileste binele absolut? Oamenii? M-as mira! Binele este unul singur! Dumnezeu este binele personificat. Aceasta inseamna ca numai El ne da adevaratul raspuns in ceea ce priveste binele!
"Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu."
Ce alt bine doreste Dumnezeu de la noi "decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?"
Pentru Dumnezeu binele se exprima prin slujire si daruire.