Cand vasul Titanic, mandria tehnicii omenesti, a fost spintecat de varful ascutit al unui aisberg, deodata, fiecare pasager de la bordul navei si-a dat seama de participarea si de implicarea lui corporativa in soarta vasului. Nici un grup sau individ nu mai putea merge nepasator in sala de ospete sau la petrecere alaturi de o trupa buna de muzica jazz; de acum, aceeasi soarta ii astepta pe toti. Ceea ce facea acum capitanul si echipajul, pivea intim si implica pe fiecare, capitan, echipaj, milionar sau pasager clandestin. Compartimentele inundate de sub punte erau un semn ca in curand cabina ta de lux de la clasa intai va fi si ea inundata. Luminile s-au stins!
Astazi unii din noi traiesc in tari pasnice si prospere. Putem noi oare sa mergem la petrecere in timp ce Estul Mijlociu este prins intr-o lupta aspra a pasiunilor omenesti care este o forma de sclavie a "vechiului legamant", o sclavie universala in principiu?
Familia lui Avraam avea sa cuprinda in cele din urma intreaga rasa omeneasca, pentru ca, printr-un "legamant vesnic", Dumnezeu i-a dat lui Avraam intreg pamantul in "stapanirea vesnica" (Romani 4:13; Geneza 17:7,8). Israelitii si arabii reinvie stravechea confruntare dintre Esau si Isaac, amandoi fiii lui Avraam - unul "nascut in chip firesc", celalalt "prin fagaduinta". Insa nici evreii, nici arabii nu sunt adevarata samanta a lui Avraam. "Nu copiii trupesti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta" (Romani 9:8). "Si daca sunteti ai lui Hristos, sunteti samanta lui Avraam, mostenitori prin fagaduinta." (Galateni 3:29). Aceasta inseamna ca nici "Isaac" cel trupesc, nici "Esau" cel trupesc nu au vreun avantaj divin unul asupra altuia. Isralitii si arabii se lupta pentru un pamant, pentru o tara si pentru Muntele Templului, prea mici pentru oricare dintre ei; conflictul lor aminteste de lupta universala pentru stapanirea planetei. Dar despre Avraam, tatal lor comun pe care amandoi si-l revendica, in Fapte 7:5 se spune "Din tara aceea (Dumnezeu) nu i-a dat nimic in stapanire, nici macar o palma de loc, ci i-a fagaduit ca i-o va da in stapanirea lui, si semintei lui dupa el." Daca Domnul si Stapanul nostru al tuturor n-a avea nici macar "unde-Si odihni capul" (Matei 8:20), este timpul ca fiecare dintre noi sa-si dea seama ca, prin nastere, noi nu avem si nu "posedam" nici macar o "palma de pamant" din aceasta lume. Siguranta adevarata se afla doar "in Hristos", "Mantuitorul lumii" (Ioan 4:42).
Jos, sub punte compartimentele sunt deja inundate; nu-ti pune increderea inimii in cabina ta de lux.