Sunt mulţi creştini în lume, cărora le este dor de o trezire şi  se roagă mult pentru aceasta. Deseori se pune întrebarea: "Ce trebuie să facem ca Domnul să ne dăruiască o trezire?" Ştim cu siguranţă, cum putem împiedica trezirea. Este însă un secret, ce fel de condiţii trebuiesc îndeplinite, ca Domnul să ne dăruiască o pornire spirituală în stil mare. Duhul Sfînt se poate adresa oamenilor necondiţionat. Dar el se şi poate ţine de anumite condiţii preliminare.

   Este imposibil, într-un singur capitol să scrii despre condiţiile unei treziri. Amintesc unele puncte importante în trezirea "zulu":

   RUGĂCIUNEA NEÎNTRERUPTĂ

   La toate trezirile, un rol mare, pregătitor îl are rugăciunea de-a lungul anilor. Trezirea coreeană a fost dăruită, cînd toţi creştinii din Phenian s-au adunat zilnic la ore de rugăciune, dela Paşte pînă la Rusalii. La început, s-au rugat una, două ore, la urmă au fost şapte, chiar opt ore de rugăciune: trezirea coreeană a rămas o trezire de rugăciune. Trezirea din Hebride, arhipelag de 500 insule NV Scoţia, a fost dăruită, după ce două femei s-au rugat timp de 30 de ani pentru aceasta. Şi în trezirea din Indonezia, în Soe Timor, a existat fără ştirea celor doi preoţi, un cerc de rugăciune, care s-a rugat cîţiva ani pentru trezire. Trezirea canadiană din 1971 a fost precedată de rugăciunile miiilor de credincioşi: Ernest Manning, care a fost guvernatorul provinciei Manitoba timp de 20 de ani, un om credincios, a dat în 1966 o proclamaţie radiodifuzată, că toţi creştinii Canadei, cu ocazia centenarului ţării, să se unească pentru ca să se roage pentru o trezire. Această chemare a fost luată în consideraţie: trezirea zulu, la începutul lui 1967, a pornit cu o revărsare spirituală. Înainte, Erlo cu aproape 30 de creştini, s-au rugat zilnic, săptămîni de-a rîndul, pentru o trezire şi s-au supus unui proces de curăţire.

   O RECUNOAŞTERE APĂSĂTOARE A PĂCATELOR

   Erlo mi-a relatat: " Ni se întîmplă să vedem, că prin acţiunea Duhului Sfînt, vine peste oameni o adîncă recunoaştere a păcatelor. Astfel, într-o zi am întîlnit într-o casă un om dur, cu fizicul mare şi puternic. El a plîns tare, ca un copil mic, care a fost pedepsit cu o nuia. Eu l-am întrebat ce s-a întîmplat. El a răspuns: "Sunt un mare păcătos. Am greşit îngrozitor înaintea lui Dumnezeu. Sunt la marginea iadului". Omul n-a putut fi mîngîiat. Cînd Dumnezeu demască păcatul omului, atunci lucrurile cele mai mici, cîntăresc greu. Se întîmplă uneori în Slujbe, că oamenii nu-şi mai pot suporta păcatele lor. Aceasta s-a întîmplat la fel la trezirea coreeană, indoneziană şi canadiană. La aceasta se cunoaşte că Duhul Sfînt lucrează pe toate continentele în acelaşi fel. Erlo încearcă să oprească aceste recunoaşteri oficiale ale păcatelor. El trimite asemenea oameni, cu un lucrător în camera de asistenţă duhovnicească, sau îi roagă pe cei ce mărturisesc, să aştepte pînă la Slujbă. Mărturisiri oficiale au determinat cîteodată necazuri.

   Se întîmplă şi în Slujba oficială, că oamenii cad la pămînt, plîngînd tare, apăsaţi de povara vinei lor, şi aceasta se repetă aproape la fiecare trezire veritabilă. Erlo nu este un predicator care răscoleşte sufleteşte pe auditorii săi. Din contră, eu cred, este unul din cei mai treji predicatori de trezire despre care am auzit.

   O asemenea adîncă recunoaştere a păcatelor, este o acţine a Duhului Sfînt. La oamenii cu o recunoaştere superficială a păcatelor, convertirile nu merg în profunzime. Cu cît un păcat devine mai mare - unui om - cu atît este mai bine. Numai acela poate iubi cu adevărat, căruia i s-a iertat mult. Căruia nu s-a iertat mult, acela nu recunoaşte dragostea adevărată. Erlo mi-a scris într-o scrisoare: "S-a întîmplat la o Slujbă: Dintr-o dată simt că în spate cineva mă trage de jachetă. Cînd m-am întors am recunoscut un om care a fost foarte emoţionat. El a spus tremurînd: "Vino cu mine!" Eu l-am urmat. Am aştepatat ce are să-mi spună. Mi s-a adresat: "Păcatul meu este aşa de mare. Pot să mai fiu iertat?" Eu l-am îndreptat spre Isaia 1.8 "De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada". Ni s-a întîmplat cîteodată ca, perfizi şi cruzi criminali să-şi recunoască păcatele şi s-au convertit.