A FI PREGĂTIT PENTRU MĂRTURISIRE

   Trezirea zulu este o mişcare de mărturisire. Acest lucru l-am văzut în multe exemple. Cine nu este  pregătit în faţa lui Dumnezeu, să facă "masă curată", asta însemnînd să scoată totul, tot ceea ce nu poate sta în lumina lui Dumnezeu, acela nu află nici un ajutor. Cine nu şi-a observat păcatul şi nu l-a recunoscut în mărturisire, a rămas în loc, la jumătatea drumului şi a primit judecata lui Dumnezeu. Două exmple stau mărturie:

   Pe Mount Elias, echipa a avut o Slujbă cu Sfînta Cină. La Ea a participat o femeie, fără ca să fi mărturisit înainte, păcatul. Ea s-a îmbolnăvit imediat. Starea ei s-a înrăutăţit atît de mult, încît n-a putut să meargă acasă. Au fost îngrijoraţi pentru viaţa ei. Apoi a fost adusă nemijlocit la Siza Bantu. Acolo, a adus vina ei la lumină şi a primit iertarea. Domnul a retras mîna Sa de pedepsire dela ea. Ea s-a însănătoşit imediat.

   Pe Claridge s-a întîmplat aceeaşi poveste. Un om credincios a venit la Sfînta Cină. El s-a bucurat mult pentru aceasta, întrucît de mult nu mai fusese la Masa Domnului. Ceva n-a fost în ordine în viaţa sa. El însă s-a temut ca să mărturisească,   înainte de a lua Sfînta Cină. El s-a îmbolnăvit imediat. Afară de aceasta, l-a mustrat conştiinţa. Două săptămîni a suferit în această stare. După aceea a mărturisit lui Erlo şi Domnul S-a îndurat de el.

   Asemenea întîmplări radicale, există în mod normal, numai în treziri. Am cunoscut Sfinte Cine de Masă, la care nici un participant nu a mărturisit înainte. În bisericile naţionale, mărturisirea personală înaintea Sfintei Cine, a fost abrogată de peste o sută de ani. Celălalt inconvenient este faptul că, creştinii după nume, care nu sunt proprietatea lui Isus, participă la Sfînta Cină, numai din obişnuinţă şi tradiţie.

LIPSĂ DE COMPROMIS

   Creştinii ce călătoresc pe două linii, nu trebuie să se aştepte la o trezire. De exemplu:

   În Kwambonambi lucrătorul Lionel Muler a adus la slujbă un bolnav mintal. Bolnavul trebuia ajutat duhovniceşte după Slujbă. Bolnavul bătea mereu cu mîinile din spate în faţă, pe lîngă corp. Pe partea dreaptă a atins capul. Prin aceasta, după un asemenea "exerciţiu" de ani îndelungaţi, părul din partea dreaptă era ca şi ras. El putea să meragă dar foarte greu căci avea picioarele în formă de x. Genunchii se frecau între ei şi picioarele erau depărtate cca 30 cm în afară; el balansa circular partea superioară a corpului, dintr-o parte în alta. La Slujbă a deranjat foarte mult. Cînd s-au rugat pentru el a declarat: "Toate sîrmele mele de radio sunt tăiate. Acum nu mai pot emite."  Asta a însemnat că, odată cu începutul rugăciunii de mijlocire, a intervenit un proces de vindecare. Boala sa mintală a fost vindecată complet, părul i-a crescut. Spiritual însă, nu a mers mai departe. Cînd i se spuse că trebuie să se predea lui Isus, a devenit furios, nu a acceptat să-şi pună viaţa în ordine aşa că după cîteva săptămîni a spus: "Mă duc din nou acasă; aceste rugăciuni sunt de nesuferit; nu vreau să am de-a face cu creştinismul fanatic, eu ţin de biserica noastră care rabdă totul; ea merge pe un drum de mijloc, cuminte, noi putem face tot ce vrem".

   Erlo i-a spus: "Domnul a făcut multe pentru tine, ţi-a vindecat mintea, nu vrei să-ţi fie şi picioarele vindecate?" A răspuns: "Nu, eu vreau să merg pe drumul de mijloc, să am o viaţă liniştită, comodă, eu nu pot merge în viaţă fără compromisuri şi să fiu aşa de radical împotriva păcatului". Şi a părăsit locul.

   Un prieten de-al meu întreba cîteodată copiii: "O mie de creştini pe jumătate, cîţi creştini întregi fac?" Mulţi au căzut în capcana acestei întrebări. Apoi duhovnicul a spus: "O mie de creştini pe jumătate, nu dau nici măcar un creştin întreg!"

   Duhul Sfînt, nu admite compromisuri.