Loja cerească

... Îmbrăţişează dinspre dealuri o ceaţă groasă, cum îmbrăţişează seara, ultimele suflări de zi...

Se lasă grea, peste frunzele crângului, ascunzându-le cum îşi ascunde cloşca puii...

Se văd fumuri  ieşind din coşurile caselor ce poartă miros de lemn ars, adus din păduricea din afara satului.

Strigăte auzite pe jumătate din gura părinţilor, ce-şi cheamă copiii la masă.

Se-aud cosaşii, vrednicii ce nu-şi încetează lucrul decât târziu, târziu în noapte.

Greierii îşi acordează ''vocile''pentru ''marele concert nocturn'', unde ''spectatorii de vaza'' clipind curioase din luminiţe, şi-au reluat locul, pe ''loja cereasca'', să fie cât mai departe de lună, pentru a nu le fi estompate... licăririle...

O bufniţă-şi anunţă ''rondul de noapte'' printr-un înspăimântător glas... 2, ... 3, ... ; Şi! Concertul a-nceput!

Greierii... atenţi, cântă ''acelaşi vals'', acelaş! Îl repetă la nesfârşit, decând, astă toamnă, târziu, în frig, au pierdut examenul la muzică...

Mă ridic să văd mai bine loja cerească şi aud... cum, îşi ridică curioasă, iarba, vârfurile să asculte ''marele concert'' dat în cinstea... cerului.

Ţi-ai coborât din nou splendoarea pe pământ, Doamne, ...

Îţi mulţumesc!

                       Alexandrina Tulics

                       De dorul verii...