“El, (Dumnezeu) Şi-a vestit legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci, şi le-a scris pe două table de piatră.” (Deuteronom 4:13)

CELE ZECE PORUNCI

1. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.

2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam al celor ce Mă urasc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

3. Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

4. Adu-ţi aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău, dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeul tău; să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua Sabatului şi a sfinţit-o.

5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

6. Să nu ucizi.

7. Să nu comiţi adulter.

8. Să nu furi.

9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.

10. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.

(Exodul 20:1-11)

LEGEA ŞI JUDECATA

Oricât ar încerca oamenii să-şi ascundă păcatele, tot va trebui să dea socoteală pentru ele înaintea lui Dumnezeu. Nimeni nu va putea să scape: “Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata, după binele sau răul pe care-l va fi făcut până când trăia în trup.” (2 Corinteni 5:10)

Nici o nelegiuire nu va fi acoperită. “Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (Eclesiastul 12:14)

Cum poate şti Dumnezeu?

Poate că oamenii pun aceasta la îndoială. Ei pot să zică:

- Cum poate Dumnezeu să ştie tot ce se întâmplă cu mine?

Dar Biblia răspunde: “Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.” (Proverbe 15:3). “Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem de-a face.” (Evrei 4:13)

Dumnezeu a supravegheat totdeauna viaţa oamenilor, din momentul când omul a fost o fiinţă vie. Nu e nici un om a cărui înfăţişare şi al cărui fel de purtare să nu-i fie foarte bine cunoscut. Pe lângă aceasta, Dumnezeu a rânduit un mare număr de ajutoare, care să aibă grijă de neamul omenesc. Aceste ajutoare, îngerii, sunt trimişi într-adevăr să slujească celor ce vor fi moştenitori ai mântuirii. (Evrei 1:7-14) În timp ce ei fac lucrarea lor bună, iau bine seama şi de toate faptele celor la care sunt trimişi. Nu ştim dacă îngerii ne iau urma lăsată de degetele noastre prin apăsare, aşa cum o fac judecătorii omeneşti, dar ştim că fiecare fir de păr din cap ne este numărat. (Matei 10:30)

Gândurile şi faptele noastre sunt bine însemnate. În felul acesta, fiecare cuvânt şi fiecare faptă a oricărui suflet sunt cunoscute lui Dumnezeu. Pe de altă parte, toate aceste cunoştinte pe care Dumnezeu le-a adunat fără încetare, de la întemeierea lumii, nu sunt numai aduse în faţa Lui, ca apoi să cadă în uitarea trecutului. Dimpotrivă, ele sunt foarte lămurit scrise în cărţile de amintire ale cerului. Maleahi zice: “Cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul, Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui.” (Maleahi 3:16)

Pentru ce toate aceste amănunte?

Iarăşi nu poate fi nicio îndoială cu privire la ceea ce se urmăreşte cu mulţimea aceasta de lucruri adunate. Dacă cineva s-ar mai întreba pentru ce urmăreşte Dumnezeu o descriere atât de desăvârşită şi amănunţită a vieţii fiecărui om, cuvintele lui Ieremia ar da un răspuns hotărât. El zice: “Ah! Doamne, Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins; nimic nu este de mirat din partea Ta! Tu dai îndurare până la al miilea neam de oameni şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor dupa ei. Tu eşti Dumnezeul cel Mare, cel puternic, al cărui Nume este Domnul oştirilor! Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii deschişi şi asupra tuturor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.” (Ieremia 32:17,19).

Dumnezeu urăşte păcatul. Pentru El este o durere neînţeleasă de om atunci când caută să privească la această mică parte din univers şi să vadă cum aici domneşte păcatul. El a hotărât şi a vestit mai dinainte că aceasta nu va mai dura mult şi în sfarşit va fi un pământ nou în care nu va mai fi nici un fel de nelegiuire.

Pe acest pământ nou vor fi aşezati toţi aceia care au trăit în dreptate pe acest pământ. Dumnezeu a rânduit o judecată în toată puterea cuvântului, la care sunt chemaţi martori şi toate însemnările făcute vor fi cercetate cu deamănuntul.

Care este măsura folosită la judecată?

Fără îndoială există o măsură. Ascultaţi ce zice Iacov: “Aşa să vorbiţi şi aşa să vă purtaţi, ca unii care veţi fi judecaţi după o lega a slobozeniei.” Aceasta este măsura. Dar care este această lege a slobozeniei? Tot apostolul Iacov explică: “Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi”. Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de lege ca nişte călcători de lege. Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate. Căci Cel ce a zis: “Să nu comiţi adulter”, a zis şi: “Să nu ucizi”, acum dacă nu comiţi adulter dar ucizi, te faci călcător al legii. Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi după o lege a slobozeniei.” (Iacov 2:8-12)

Aşadar am fi putut spune mai dinainte că măsura la judecată este marea Lege a iubirii, pusă peste tot universul. Pentru a o face cu totul înţeleasă de om, Dumnezeu a luat Legea Lui şi a împărţit-o în două părţi de seama: iubirea pentru Dumnezeu şi iubirea pentru aproapele, apoi, pentru a fi mai înţeleasă, a împărţit-o din nou în zece porunci.

Chiar şi aceia care niciodata nu au citit Biblia au înauntrul lor o anumită cunoaştere a acestei mari Legi, după care se va face judecata.

Apostolul Pavel spune: “Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile legii, prin aceasta, ei, care nu au lege, îşi sunt singuri lege, şi ei dovedesc că lucrarea legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc cugetul lor şi gandurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele… Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani 2.14-16)

Dacă nu e lege, nu poate fi nici judecată

Departe de a spune că Legea a fost desfiinţată, toată vorbirea Noului Testament arată că Legea stă scrisă în mintea fiecărui om. Nu este om, cât de neştiutor sau decăzut, care să nu ştie in inima lui ce e drept sau ce e rău. De fapt, dacă Legea ar fi desfiinţată, cum ar mai putea să aibă loc judecata? Ar fi cu neputinţă. Ar fi un judecator, un aparător, o curte gata să lucreze, dar n-ar fi nici un cod care să hotărască vinovăţia sau nevinovăţia celui acuzat. Nu se vede lucrul acesta foarte bine, că, dacă urmează să fie o judecată, fără indoială trebuie să fie şi o lege după care să se poată stabili gravitatea faptelor? Şi tocmai legea aceea, despre care unii susţin că ar fi desfiinţată, va fi măsura la ziua cea mare a judecăţii. Cele zece porunci au şi astăzi valabilitate ca şi acum 35 de veacuri.

Faptele fiecărui suflet vor fi măsurate după această lege şi hotărârile se vor da după temeiul ei. De fapt, aceasta este singura hotărâre dreaptă pe care o poate lua cerul. El a spus oamenilor ce fel de viaţă doreşte ca ei să trăiască, şi la judecată se va vedea cum s-au comportat.

Tot astfel, când viaţa oamenilor este măsurată cu măsura legii iubirii, se va pune întrebarea: “S-a închinat omul acesta la idoli?… A săvârşit el adulter?… A furat vreodată?… A călcat el Sabatul?… A mărturisit el mincinos?…" Dacă în cărţi se găseşte că a făcut lucrurile acestea şi că nu s-a pocăit, se va rosti hotărârea definitivă: moartea veşnică, deoarece aceasta este pedeapsa pentru orice călcare a legii. “Căci cine greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.” (Iacov 2:10) “Ori păcatul este călcarea Legii” iar “plata păcatului este moartea” (1 Ioan 3:4; Romani 6:25)

Daniel vede priveliştea judecăţii.

“Mă uitam, zice Daniel, până s-au aşezat nişte scaune de domnie şi Cel Atotputernic a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roatele lui ca un foc aprins. Un râu de focuri curgea şi ieşea dinaintea Lui, mii şi mii de slujitori îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile… şi iată că pe norii cerurilor a venit Unul ca un Fiu al omului şi a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.” (Daniel 7:9-10,13)

Imaginaţi-vă priveliştea aceea minunată, strălucitoare în măreţia ei, înfiorătoare în grozăvia ei! Se ţine judecata. A venit timpul când Făcătorul să ceară socoteală de la fapturile Lui, când se va da fiecăruia răsplătirea veşnică de viaţă sau moarte, portivit cu faptele săvârşite în trup. Curtea este întreagă. Dumnezeu, Judecătorul cel drept, şade pe tronul Său de slavă strălucitoare. Martorii fără număr sunt de faţă, "de zece mii de ori zece mii", care cunosc cu toţii unul sau altul din cazurile care se judecă.

Toate cazurile oamenilor sunt judecate, iar codul după care se judecă este Legea lui Dumnezeu.

Apărătorul păcătoşilor care s-au pocăit

Lucrarea judecăţii e gata să înceapă şi cel dintâi caz să fie judecat, dar se descoperă că lipseşte cineva de mare însemnătate: acuzaţii n-au apărător. Dar iată, El vine! Făcând şi mai strălucitoare priveliştea aceea când Se apropie. Intră “Unul asemenea unui Fiu al omului”, negrăit de frumos. El ia loc la judecată, ca să apere pe ai Săi.

Apoi începe lucrarea aceea uriaşă. Unul câte unul, fiecare nume este chemat, al tuturor celor care au trăit pe pământ. Fiecare viaţă este măsurată cu măsura Legii lui Dumnezeu şi fiecare este aflat cu lipsă, deoarece "toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu." (Romani 3:23)

Nimeni nu a umblat în ascultare deplina faţă de această măsură, din copilărie până la mormânt. Dar nu toţi sunt osândiţi să sufere pedeapsa capitală pentru neascultarea lor. Isus se află acolo ca să-i apere. Când numele unei persoane care L-a iubit şi I-a servit cât a fost pe pământ este strigat, Isus mijloceşte la Tatăl pentru el, ridicând mâinile Sale şi zicând: "Sângele Meu, Tată, sângele Meu, Tată, s-a vărsat şi pentru el." În felul acesta se împlineşte făgăduinţa dată când a fost pe pământ. “Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 10:32)

Tatăl nu poate sta împotriva Fiului Său cel iubit; şi tuturor acelora pentru care Isus mijloceşte li se asigură dreptul la viaţa veşnica. Iar celorlalţi, care au lucrat împoriva voinţei lui Dumnezeu, soarta le va fi moartea veşnica. Isus nu poate mijloci pentu ei, iar numele lor sunt şterse din cartea vieţii.

După cercetare

După ce fiecare caz a fost cercetat de aproape şi s-au stabilit sentinţele fiecăruia, Isus va veni iarăşi pe pământ ca să facă marea lucrare, de a da fiecăruia cele hotărâte. În felul acesta se vor împlini cele spuse de Enoh, care zice: “Iată, vine Domnul cu zeci de mii de sfinţi ai Săi, ca să împlinească judecata asupra tuturor.” (Iuda 14,15)

Aceasta ne duce la gânduri foarte însemnate şi puternice. Revenirea Domnului este neîntârziată. Nici un cercetător sincer al Bibliei nu va da greş în a înţelege lucrul acesta; deci dacă aceasta este adevărat, judecata, aşa cum a văzut-o Daniel, trebuie să aiba loc chiar acum în curţile cereşti. În timp ce noi ne vedem de treburile noastre obişnuite pe pământ, în curţile de sus se iau hotărârile veşnice, una câte una. După ce se termină cu cazurile celor morţi, vor fi cercetaţi cei vii.

Ceea ce trebuie să ne preocupe este dacă ne-am ales şi ne-am asigurat pe Domnul Isus ca apărător al cauzei noastre în judecată. Toţi am rămas mai prejos de măsura cu care trebuia să fim judecaţi. Trebuie să avem pe Domnul Hristos, ca El să mijlocească pentru noi, căci altfel vom fi pierduţi pentru totdeauna.

Cum putem să-L avem ca apărător? Nu avem nimic de plată! "Veniţi la Mine", ne spune El, fără bani şi fără plată. Trebuie numai să cerem de la El să ne ajute, şi EL va face aceasta.

Marea taină a mântuirii, iubirea lui Dumnezeu faţă de lume

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în EL, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)

“Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Domnezeu, ci în faptul că EL ne-a iubit pe noi şi a timis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:9-10)

“Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicie şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe orice om, în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos.” (Coloseni 1:26-28)

“Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va invia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” (Romani 8:10-11)

Ca încheiere a celor arătate mai sus, vrem să scoatem în evidenţă câteva lucruri:

1. Legea lui Dumnezeu a fost cunoscută omului de la început, toţi patriarhii din vechime au ştiut despre ea. “Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are sa poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”. “Pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi Legile Mele.” (Geneza 18:19; 26,5)

2. Legea lui Dumnezeu va fi ţinută până la sfârşit. “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus." (Apocalipsa 14:12)

3. După această Lege, Dumnezeu va judeca lumea. “Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata, după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5:10)

4. Pentru a ne bucura de măreaţa făgăduinţă, “viaţa veşnică”, trebuie să trăim cu Domnul aici pe pământ. “Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămânea în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, daca nu rămâneţi în Mine.” (Ioan 15:4)

5. Trăind cu Domnul pe pământ, Îl avem ca apărător la judecată. “De aceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri”. “Eu vă spun, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor Lui Dumnezeu.” (Matei10:32; Luca 12:8)

6. La venirea Domnului vor fi înviaţi toţi aceia care au trăit cu Domnul pe pământ şi pe care i-a apărat în judecata de cercetare! “Căci după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.” “Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor invia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.” (Ioan 5:26, 29-30)

“Căci M-am pogorât din cer, ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de apoi. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:38-40)