Predare neîmpărţită

   S-a întîmplat la Soe, centrul de trezire din Timor, unde Franz Selan m-a îndreptat la Cuvîntul lui Iacov 4.8: "Curăţiţi-vă mîinile păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inimă împărţită!" În Biblia engleză versiunea Barkeley acest cuvînt m-a atins şi mai mult. Ceea ce traduce Luther cu "inimă împărţită", stă în versiunea Barkeley: you people of divided interests - voi, care aveţi interese împărţite.

   Interese împărţite, inimi împărţite, predare împărţită, intenţii ascunse!

   Un exemplu în această direcţie este dată din trezirea printre zulu.

   Într-o comunitate care a fost deservită de Erlo, nu s-a înaintat spiritual. Starea aceasta l-a împins pe Erlo şi la echipa sa de rugăciune. Pentru rugători a devenit clar, că şi în aceste comunităţi căldicele vor ajunge la o trezire, dacă Duhul Sfînt va acţiona neîmpiedicat şi liber în viaţa membrilor comunităţii. La slujba următoare, Erlo a pus comunitatea în faţa unei hotărîri. El i-a întrebat: "Sunteţi dispuşi la o predare nedivizată către Domnul? Vreţi să permiteţi acces liber Duhului Sfînt în viaţa voastră şi să vă subordonaţi Lui? Dacă nu puteţi merge pe această cale, sunt dispus cu plăcere, să-i fac loc unui alt predicator. Vă rog să mă înştiinţaţi de hotărîrea voastră."

   În duminica următoare, Erlo a explicat comunităţii: "N-a venit nimeni la mine să mă roage ca să plec. Acum vă rog pe voi, care nu sunteţi dispuşi să trăiţi după Cuvîntul lui Dumnezeu nedivizaţi şi fără compromisuri, să părăsiţi comunitatea. Vreau mai bine să lucrez cu doi oameni, care urmează pe Domnul cu toată inima, decît cu 200 de creştini căldicei. Cu doi oameni, care au o inimă neîmpărţită, Numele Domnului va fi mai mult onorat, decît cu participanţi cu inima împărţită."

   După această Slujbă, Erlo s-a retras cu echipa sa la Kranskop pentru rugăciune. Domnul le-a descoperit, că vrea să se folosească de comunitatea mai sus amintită, dar sunt lucruri nepuse în ordine în viaţa membrilor comunităţii, care împiedică acţiunea Sa.

   Descoperirea a dus toată echipa la o cercetare de sine şi la pocăinţă. Ea n-a vrut să ceară hotărîri dela această comunitate rece, la care ea singură nu este dispusă. Cea mai importantă lecţie a fost, ca să fie pe deplin uniţi cu Domnul, aşa după cum El a fost una cu Tatăl. Fără acest fel de a fi una cu El, orice servici este neroditor.

   În aceste zile de curăţire şi cercetare personală, Domnul a vorbit echipei din nou prin Lindiwe care avea doar unsprezece ani. Această comunitate căldicică trebuie să fie adunată şi copiii şi maturii. Dispoziţia a fost executată. Încăperea fiind totuşi prea mică deoarece au venit foarte mulţi, maturii au fost despărţiţi de copii. Domnul a lămurit echipei de rugăciune mai multe puncte:

1. Mulţumim zilnic pentru toate  ce vin asupra noastră?

2. Luăm cu toţii o hotărîre cu El?

3. Este comportarea şi viaţa noastră o mărturie pentru El?

4. Îl considerăm pe celălalt mai presus decît pe noi înşine (dacă îl întrerup pe celălalt cînd vorbeşte, atunci nu ne comportăm după această regulă biblică)

5. Vorbim despre greşelile altuia, fără să-i fi spus lui însuşi?

6. Suntem numai participanţi superficiali, sau urmaşi hotărîţi ai Domnului?

7. Avem un auz bun, o simţire fină, pentru ceea ce vrea să ne spună Domnul?

8. Poate Domnul să dispună de timpul nostru, voinţa noastră şi proprietatea noastră?

9. Se strecoară printre noi mîndria, iubirea de sine, fără ca să ne dăm seama?

   În timpul acestei adunări s-a întîmplat ceva deosebit: numărul participanţilor a început să scadă pînă a rămas prezentă doar echipa de rugăciune. Care a fost motivul? Duhul Sfînt a cuprins comunitatea. Copiii se duseseră la părinţi ca să se împace ce ei; părinţii au stat de vorbă cu copiii lor; lucrătorii au plecat la patronii lor ca să le ducă înapoi lucrurile furate; oamenii care se urau, s-au împăcat, ura transformîndu-se în iubire; cei ce au încălcat Legea plecaseră spre autorităţi unde s-au denunţat singuri; datoriile au fost plătite, elevii s-au dus să ceară iertare dela învăţătorii lor.

   Membrii comunităţii au început să practice o viaţă de dragoste; a fost dăruită unanimitatea spiritului, încît mii s-au simţit atraşi. Într-un an, numărul comunităţii a crescut cu aproape dublu. A fost aprins un foc, ce s-a răspîndit în toate părţile. Ceea ce s-a întîmplat în această singură comunitate, s-a repetat, uneori, în multe alte sate, fără intervenţia predicatorilor ci doar prin acţiunea Duhului Sfînt.

   Ce a scris apostolul Pavel la Filipeni 2.1-4, s-a împlinit în această comunitate de trezire: Părtăşia Duhului, mîngîiere în dragoste, milostivire, o simţire, o dragoste, smerenie, fiecare a privit pe altul mai presus de el însuşi, fiecare s-a gîndit să slujească altuia.