Nu trebuie să fii prea abătut cînd ai căzut în vreo greşeală

   Fiule, mai mult Îmi plac răbdarea şi smerenia în nenorocire, decît mîngîierea şi evlavia în fericire. pentru ce te întristezi cînd eşti învinuit de o mică greşeală? Chiar de ar fi mai mare, tot n-ar trebui să te tulburi. Las-o să treacă; căci nu este ceva nou, nici cea dintîi, nici cea din urmă. Ai destul curaj, cînd nu dă peste tine nici un necaz; ba încă ştii să dai sfaturi şi să îmbărbătezi prin cuvintele tale pe alţii; cînd însă nenorocirea bate pe neaşteptate la uşa ta, iată că-ţi pierzi curajul şi puterea! Învaţă a cunoaşte odată neputinţa ta, despre care te-ai putut adeseori încredinţa din încercări în lucrurile mici; căci poate că acestea şi altele asemenea lor ţi se întîmplă tocmai spre binele tău.

   Alungă din inima ta, cît vei putea, tot ceea ce o tulbură. Iar de te-a cuprins fără veste întristarea, nu te lăsa biruit de ea, nici nu fi prea abătut şi prea mult timp tulburat. Dacă nu poţi fi vesel în mijlocul suferinţelor, învaţă cel puţin să suferi cu răbdare ceea ce a venit peste tine. Dacă nu poţi auzi unele lucruri fără să te tulburi, stăpîneşte-te şi ia seama să nu-ţi iasă din gură o vorbă care ar da pe faţă tulburarea inimii tale şi ar putea scandaliza pe cei slabi.

   Tulburarea ta se va linişti curînd şi amărăciunea lăuntrică se va îndulci prin revenirea harului în tine. Eu sunt viu, zice Domnul, şi gata să te ajut şi să te mîngîi mai mult ca totdeauna, dacă îţi vei pune încrederea în Mine şi Mă vei chema în ajutor cu evlavie.

   Sileşte-te să rămîi neschimbat cu inima în orice întîmplare bună sau rea şi fii gata de suferinţe şi mai mari. Nu totul este pierdut, chiar dacă ispitele şi necazurile cele mai mari ar veni peste tine una peste alta. Eşti om, nu Dumnezeu; eşti trup, nu înger. Cum gîndeşti să te ţii pe aceeaşi treaptă de virtute, cînd statornicia aceasta a lipsit chiar îngerilor în cer şi celor dintîi părinţi ai noştri în rai?

   Eu îi mîngîi şi îi îmbrăţişez pe cei întristaţi. Eu înalţ pînă la Mine pe acela care-şi recunoaşte slăbiciunea.

   Doamne, binecuvîntat fie Cuvîntul Tău, el este pentru sufletul meu mai dulce decît fagurul de miere. Ce m-aş face eu în mijlocul atîtor necazuri şi strîmtorări, dacă nu m-ar întări Cuvîntul Tău cel Sfînt? Numai să ajung odată la limanul dorit şi atunci ce are a face ce am suferit şi cît am suferit? Dă-mi un sfîrşit bun, dă-mi şi o trecere fericită din viaţa aceasta. Adu-Ţi aminte, Doamne, de mine şi călăuzeşte-mă pe calea cea dreaptă către Împărăţia Ta. Amin