Primavară… soare… zâmbet… Mulţumesc, Tată, pentru fiecare anotimp al vieţii mele - pentru cer senin şi bucurie, soarele ce-mi mângâie obrajii şi topeşte gheaţa din inima mea. E-aşa de bine acum! A-nceput un alt anotimp, o altă etapă, ce va aduce lucruri şi persoane noi în viaţa mea. Îmi plac surprizele atât de mult!

Zăpada şi gheaţa s-au topit şi lasă loc mugurilor să-şi facă, tăcut şi tremurând, apariţia în viaţa mea. Mai plouă uneori, dar ploaia-mi face bine, spală ce-i murdar şi aduce belşug.

Fiecare anotimp mă-nvaţă câte ceva. Primavara de acum mă-nvaţă să sper şi să cred că mereu există ceva mai bun ce mă aşteaptă. Vara-mi aduce căldură în suflet şi mulţi prieteni, care mă ajută să zbor când aripile-mi sunt frânte. De culorile superbe ale toamnei ce să mai zic? Domnul îmi creează panorame extraordinare, în care eu să mă plimb în voie şi să mă minunez de natura care-I cântă slavă, iar eu, la randul meu, să-I cant împreuna cu ea. Iarna-mi dă ocazia să mă bucur de puritatea zăpezii şi mă face să-mi doresc să-i fiu asemenea - albă şi pură.

Dar acum trăiesc miracolul primăverii, al învierii speranţelor mele, miracolul unui nou anotimp…

02.03.2005