Scrisoarea I către Noe

MOTTO: “Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot/arcă...” (Evrei 11,7)

Dragul meu prieten Noe,

Doresc să-ţi scriu referitor la lucrurile despre care ai început să predici. Te rog să mă crezi că, personal, te înteleg şi susţin sincer ceea ce spui, deşi nu pot înca să fiu pe faţă de partea ta.

Vorbeşti despre un potop ce va distruge lumea şi desigur că asta nu poate decât să-i mobilizeze pe credincioşi şi să-i sperie pe necredincioşi. Sunt însa unele lucruri care necesită o clarificare din partea ta: o atitudine ceva mai ponderată faţă de lumea emancipată căreia i te adresezi pe un ton cam radical… Sper ca porecla aceasta de “taliban”, cu care te-a etichetat un coleg, să nu rămână prea mult în dreptul numelui tău.
Dragul meu, te rog să afli că şi eu cred că va fi odată şi odată un potop, poate nu chiar aşa cum îl predici tu dar oricum, ceva tot va fi... şi dă-mi voie să mă alătur ţie în grija ca lumea să înteleaga nevoia credinţei în Dumnezeu pentru salvare.

În ceea ce priveşte corabia însa, simt că ai pus prea mult accent pe ea ca mijloc de salvare. Crezi că nu ar avea Dumnezeu la îndemâna şi alte mijloace mai simple decât această construcţie ridicolă şi costisitoare? Tot stăruind în a chema oameni la lucru nu faci decât să-i îndepărtezi pe intelectuali şi să stârneşti inutil sindicatele, care interpretează politic apelul tău. Tot astfel şi teologii sunt divizaţi: unii văd în corabie un accent prea mare pe mântuirea prin fapte iar alţii, fundamentaliştii, îti reproşează că nu-L rogi pe Dumnezeu să facă o minune şi corabia să apară din senin, ca răspuns la rugăciunile tale, dacă tot susţii atât de mult că Dumnezeu te-a însarcinat cu construirea ei…

Prietene, credinţa ta trece drept fanatism, pentru că nu eşti cu unul, ci cu doi paşi înaintea vremurilor pe care le trăim. Poate că după ce va începe potopul chestiunea corabiei să devină pertinentă. Dar cine a mai auzit despre vreo solie dată de Dumnezeu cu 120 de ani înainte de a fi nevoie de ea? Aşteaptă cel puţin până ce va începe să plouă, pentru ca oamenii să poată raţiona lucid şi onest. Cred că Dumnezeu aşteaptă de la oameni ca ei să înnoate, apoi să vâslească pe plute şi abia, după ce vor trece de acest nivel, credinţa lor să se maturizeze şi să vadă necesitatea intrării într-o corabie. Atunci şi numai atunci vom trece corabia pe ordinea de zi a comitetului financiar şi vom vota eliberarea fondurilor necesare (care nu sunt puţine).

Nu ne-o lua în nume de rău, dar acum sunt alte priorităţi; până atunci ai grijă de tine şi nu insista inutil. Oricum, sunt alături de tine când mă gândesc la sacrificiile pe care ai început să le faci singur…

Salutări soţiei.

Cu sinceritate, al tău prieten,
Ann T. Diluvianu


A doua scrisoare către Noe

MOTTO: “Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi”. (Luca 17,26.27)

Măi Noe,

Nu ţi se pare că ai întrecut orice măsură? Predici de mulţi ani şi nu există om de pe această planetă care să nu fi auzit istoria ta cu Dumnezeu, care ţi-ar fi spus despre un potop şi despre corabie.

Dar au trecut 119 ani de când ai început să predici, ani în care ai fost singurul care ai vorbit despre potop. Asta eu nu pot să o înteleg. Te-ai gândid că s-ar putea să fi greşit? În definitiv, dacă va veni într-adevăr un potop, n-ar trebui să vorbească acum toată lumea despre el la cel mai serios mod cu putinţă şi nu doar în glume proaste şi cântece deşănţate? N-ar fi trebuit ca măcar o parte din bisericile şi denominaţiunile legal constituite să anunţe acest potop în revistele şi cărţile lor, în predicile săptămânale şi congresele anuale?

Şi altceva: de ce te-a trimis Dumnezeu pe tine şi nu pe un altul? Cine a mai pomenit ca Dumnezeu să trimită o solie întregii lumi printr-un singur om? N-ar fi trimis mai degrabă un comitet?

Te-ai discreditat destul şi ne-ai făcut şi pe noi, cei ce te-am susţinut la început, de râs. Ai adus asupra familiei mari probleme, ai distrus carierele băieţilor tăi ţinându-i în toţi aceşti ani cu tesla şi fierăstrăul în mână, în loc să-şi termine studiile… Ar fi timpul să încetezi.

Dacă eşti de acord, pot aranja ca să transformi corabia într-un obiectiv turistic. Poate într-un restaurant vegetarian (pentru că îti cunosc gusturile radicale) sau poate într-un muzeu. Ţi-ai putea amortiza investiţia în maximum cinci ani, cu o publicitate corespunzătoare, evident. Am prieteni care s-ar implica în afacere şi ar ieşi ceva nesperat…

Dacă eşti de acord, sună-mă pe mobil, pentru că de mâine intru în concediu. Ar fi cazul să-ţi iei şi tu câteva săptămâni de odihnă şi să ieşi cu familia din corabia aia, unde ai ajuns să manânci şi să dormi…

Oricum, sună-mă pentru afacerea pe care ţi-am propus-o.

Viitorul tău tovarăş de afaceri,

Ann T. Deluvianu