Învierea a eliminat restricţia timpului şi a spaţiului

   Ce este Învierea? Învierea este învingerea tuturor limitărilor unui om, chiar învingerea celei mai mari restricţii care este moartea. Prin înviere Domnul Isus a străpuns toate aceste bariere. Noul Testament menţionează cîteva învieri din morţi, cum ar fi învierea singurului fiu al femeii din Nain (Luca 7.11-15), învierea fetiţei lui Iair, conducătorul unei sinagogi (Matei 9.18-25), marcu 5.22) şi învierea lui Lazăr (Ioan 11). Însă chiar şi în cazul lui Lazăr, învierea a fost doar o resuscitare sau întoarcere înapoi a sufletului. El încă era legat în pînze care trebuiau înlăturate pentru ca să poată umbla. Iar apoi Lazăr, ca şi ceilalţi, în final a trebuit să moară. Doar învierea Domnului Isus este felul de înviere dezlegată de moarte. El este înviat şi nu moare niciodată. Conform consemnărilor Bibliei, doar Domnul Isus a înviat în acest fel.

   Odată, cînd fratele T. Austin-Sparks din Anglia a vorbit despre învierea Domnului Isus, a spus: "În legătură cu Domnul înviat, nu mai există venire sau plecare. Nimeni nu vede de unde vine, nici nu ştie unde merge. El pur şi simplu apare sau dispare în diverse momente. Prin urmare, El nu vine, ci apare; nu pleacă, ci dispare."Problema nu constă în plecarea sau venirea Sa, ci în faptul de a-L vedea sau nu pe El". În Ioan, capitolul 20 scrie că, imediat după învierea Lui, Domnul Isus i-a spus mariei: "Nu Mă atinge" (Ioan 20.16-17). Aceasta pentru că El era acum diferit de cum a fost în trecut. Cînd i-a spus lui Toma să Îi atingă coasta, era o chestiune de credinţă. Isus dorea ca Toma să Îl atingă cu credinţă. Faptul că Îl atingem pe Domnul prin credinţă - aceasta Îl face pe El tangibil. În ceea ce-L priveşte pe Domnul înviat, fără revelaţie nu se pune problema venirii sau a plecării. Cele mai mari restricţii ale omului ţin de spaţiu şi de timp. Însă niciuna din ele nu Îl mai pot limita pe Domnul. Învierea L-a ridicat deasupra tuturor restricţiilor. Aleluia! Astăzi, Domnul Isus este nelimitat în mod absolut. Dacă trăim în Duhul Sfînt, Îl putem atinge pe Domnul. El este mijlocul nostru. Toate piedicile au fost înlăturate.

   Doar după ce Lazăr şi-a dat ultima suflare, Domnul Isus a pornit dincolo de Iordan spre Iudeea. Cînd în cele din urmă a ajuns la casa lui Lazăr, Marta I-a spus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu." Domnul i-a răspuns: "Fratele tău va învia", iar ea a spus: "Ştiu că va învia la înviere, în ziua de apoi". Domnul a răspuns imediat: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine va trăi, chiar dacă va muri... crezi aceasta?" (Ioan 11: 1-26). Prin aceasta Domnul a vrut să spună: "Eu sunt ziua de apoi. De vei crede, vei vedea învierea acum. Acolo unde sunt Eu, timpul nu există, nici nu există o zi de apoi". Timpul nu este un factor pentru înviere. În afara învierii, timpul nu mai contează, pentru că învierea nu e delimitată de timp.

   Nu doar atît, ci învierea este, de asemenea, în afara spaţiului. Ne amintim de cei doi ucenici de pe drumul spre Emaus, care L-au văzut pe Domnul înviat. Între timp, în Ierusalim, şi ceilalţi ucenici L-au văzut pe Domnul înviat (Luca 24.13-35). Fiul lui Dumnezeu a înviat. El era în afara spaţiului geografic şi a timpului. În ce-L priveşte pe El după înviere, nu mai există un "înainte" şi un "după". Nu mai este constrîns de un orar. Pentru El, nimic nu se mai petrece după trei sau cinci ani. Timpul şi spaţiul nu mai există. Astăzi, oamenii de pretutindeni Îl pot atinge în acelaşi timp.

Puterea învierii este puterea supremă

   Cea mai mare restricţie de pe pămînt este moartea. Nimic nu scapă de sub controlul ei. Moartea este îngrădirea oricărei făpturi vii. Dar, în învierea sa, Domnul a înlăturat restricţia morţii. Cu toate că moartea este cea mai mare limitare, învierea o biruie. Aşadar, învierea este cea mai mare putere.