Bunătatea lui Dumnezeu, motiv de închinare

Inspirat şi adaptat după Stephen Charnock
"Discourses on the existence and the attributes of God"
(1628-1680)

Următoarea serie de studii ne va obliga să cercetăm Scripturile pentru a găsi motive de închinare şi de laudă lui Dumnezeu. Noi am fost făcuţi pentru a-i aduce slava Lui, dar aşa fără nici un motiv după căderea omului în păcat, noi, pur şi simplu nu ne închinăm Lui. Acest lucru nu ne vine de la sine şi nu ni se pare uneori natural. Cu toate acestea ca şi creştini studiul Cuvântului Sau ne descoperă şi ne aminteşte toate motivele pe care le avem pentru a ne închina Lui. De aceea, să căutăm în el aceste motive. Vom rămâne uimiţi cât de multe vom găsi!

Acesta va fi practic nu un serviciu de studiu propriu-zis, ci de laudă şi închinare.

Un beneficiu binecunoscut al închinării: suntem schimbaţi din slavă-n slavă, făcuţi şi mai mult asemenea Lui:

2Corinteni 3:18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, că într-o oglindă, slavă Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slava în slavă, prin Duhul Domnului.

Apoi, "o biserică închinătoare este o biserică evanghelizatoare".

Este un lucru bine ştiut că acolo unde El este înălţat, alţii se vor simţi atraşi de El!

Recunoaşteri biblice ale bunătăţii lui Dumnezeu. Este un mare lucru atunci când un om poate să vadă că Dumnezeu este bun cu el (Psalm 33:5 El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.), dar şi mai mare când poate să vadă că Dumnezeu este în esenţa Lui bun... Când o va face, I se va închina! Este ceea ce au făcut cei ce, mai jos, au mărturisit bunătatea lui Dumnezeu.

Psalm 25:8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.

(Bunătatea lui Dumnezeu este demonstrată în mântuire)

(De aceea, pentru mântuire omul trebuie să-şi exercite credinţa nu în bunătatea lui înnăscută, ci în bunătatea Lui veşnică)

Psalm 34:8 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

(ea ar trebui încercată de toţi oamenii)

Psalm 36:7 Cat de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

(este demonstrată în siguranţă veşnică a celor ce se bizuie pe ea)

Psalm 86:5 Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.

Psalm 86:15 Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie.

ESTE MOTIV DE ÎNCHINARE ADUSĂ LUI

Psalm 106:1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui tine în veci!

Psalm 107:1, Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac tine îndurarea Lui!``

Psalm 107:8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Psalm 107:15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Psalm 119:68 Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile tale!

Ieremia 33:11... strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, glasul celor ce zic:, Lăudaţi pe Domnul oştirilor, căci Domnul este bun, căci în veac tine îndurarea Lui!` Glasul celor ce aduc jertfe de mulţămire în Casa Domnului.

Dacă vom avea înaintea ochilor noştri cât mai des bunătatea Lui vom fi încurajaţi să ne închinăm Lui.

Cred că un bun punct de plecare pentru îmbunătăţirea închinării pe care o aducem lui Dumnezeu ca şi creştini individuali şi în comun ca şi biserica este BUNĂTATEA lui Dumnezeu.

Credeţi că Dumnezeu, Isus Hristos, şi Duhul Sfânt sunt într-adevăr buni? Pe ce vă bazaţi?

De ce aţi crede că Dumnezeu este bun?

* Pentru că nu v-a pedepsit pentru păcate?
* Pentru că l-a trimis pe Isus?
* Pentru că, "va da de mâncare"?

Da, da, dar mai sunt multe alte motive care vedeţi, ne scapă! Să le căutăm împreună.

Fiecare vede bunătatea lui Dumnezeu faţă de el într-un fel sau altul. Şi asta-i foarte bine. Totuşi, de multe ori aceste convingeri nu ne-au condus la o închinare ferventa, la o laudă profundă a Numelui şi caracterului Dumnezeului nostru, după cum vedem că stau lucrurile în mijlocul nostru. (vezi, de multe ori care este starea bisericii în închinare: impasibilă şi rece). Să privim la următoarea întâmplare.

"Închinarea" tânărului fruntaş

Privind la o întâmplare din viaţa lui Isus vom vedea că înainte de a-i primi închinarea Isus îi cere tânărului să stabilească cine-i "bun".

Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L-a întrebat:, Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?``

"Pentru ce Mă numeşti bun?`` i-a zis Isus., Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu" Marcu 10:18

Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis:, Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?`` El i-a răspuns:, De ce mă întrebi:, Ce bine?` Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.`` Matei 19:16-17

Astfel, îl vedem pe Isus că-l mustra pe tânărul nobil bogat că l-a numit "bun" fără să fi mărturisit mai întâi că-l recunoaşte pe Isus ca fiind mai mult decât un simplu om. Isus îi cere să stabilească mai întâi cine-i "bun"!

Să stabilim şi noi întâi cum este Dumnezeu bun...

A nu recunoaşte că Dumnezeu este bun şi a nu te închină Lui în consecinţă, sta la originea stricăciunii morale a oamenilor.

19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit că Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22 S-au falit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
23 şi au schimbat slavă Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase...

...

28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţă lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
29 Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori... etc. Romani 1

Ce este bunătatea Lui?

Tot binele se găseşte în natura Lui. Singura Fiinţă care este din fire bună. Noţiunea de bun nu se poate defini în afara lui Dumnezeu.

Noţiunea de bine este inseparabila de Fiinţa lui Dumnezeu. Nu putem să recunoaştem existenţa Lui fără să recunoaştem şi bunătatea naturii Sale. De aceea, Pavel numeşte bunătatea Lui dumnezeire pentru că sunt calităţi identice (vezi, Romani 1:20). De îndată ce tăgăduim bunătatea Lui tăgăduim şi dumnezeirea Lui.

În acelaşi timp, trebuie să înţelegem că a spune că Dumnezeu este mare (măreţ) dar a omite că este bun, înseamnă a ne făuri un "dumnezeu" sălbatic, un monstru înspăimântător care asemenea unei mari turbate este gata să înghită pe oricine se apropie de El. Măreţia Lui nu se poate despărţi de bunătatea Lui, altfel am fi fost mistuiţi de mult., striviţi de mult de maiestatea Lui.

Un Dumnezeu care nu este bun, nu este dumnezeu deloc! Nici un om nu-şi poate forma o idee despre Dumnezeu în mintea lui şi să aibe o părere mai bună despre altceva pentru că orice altceva considerăm mai bun decât Dumnezeu, ne facem un idol din acel lucru.

Toată ideea de bunătate se concentrează în Fiinţa lui la fel cum toate apele lumii converg în oceane. Însă nu am fi avut nici o idee despre bunătate dacă istoria omenirii nu ar fi înregistrat atâtea dintre faptele Sale. În mod natural avem o idee de rău, nu de bine. Binele trebuie învăţat, nu răul!

Ideea sau noţiunea de bunătate este pur şi simplu absurdă fără includerea lui Dumnezeu în definirea ei. Este exact ceea guverne şi instituţii din lume încearcă acum să facă dar nu reuşesc. Să impună un "bine" fără a recunoaşte că singurul standard de comparaţie al lui este Dumnezeul revelat în Isus Hristos. Reuşesc europenii să facă bine în Kosovo, de pildă? Încă nu se poate spune! Reuşeşte guvernul actual să refacă economia închizând forţat întreprinderi şi lăsând oamenii pe drumuri? Noi nu putem face bine fără a face şi ceva rău, şi fără ca răul să fie alipit de noi! În schimb, Dumnezeu poate!

Pentru a înţelege mai bine cum este Dumnezeu bun să observăm că:

Bunătatea Lui nu este totuna cu sfinţenia Lui. Sfinţenia lui Dumnezeu reprezintă rectitudinea fiinţei Lui care este pură, curata şi fără cusur în sine, pe când bunătatea Lui este o manifestare a voinţei Sale faţă de toate creaturile Sale cărora le face bine. Despre sfinţenia Lui putem spune că străluceşte cel mai bine prin legea Lui, dar bunătatea Lui este arătată faţă de orice fiinţă care îşi trage existenţa de la El şi care îşi primeşte susţinerea de la El.

Bunătatea Lui nu este totuna cu mila Lui.

Bunătatea Lui se arata mai multor primitori ai ei, decât mila Lui.

Aceasta este situaţia tuturor urătorilor lui Dumnezeu, sau a oamenilor care nu vor să renunţe la păcate şi să se întoarcă la El, să se lepede de sine şi să-l recunoască pe El că Domn. Aceştia beneficiază nu de mila Lui, ci de bunătatea Lui. Problema devine gravă atunci când ei stăruiesc în ignorarea bunătăţii Lui şi nu se întorc la El. Pentru sfidarea ei vor fi pedepsiţi cum se cuvine.

Romani 2:3-5
Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe cari le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.

Demonii sunt monumente ale bunătăţii creatoare a lui Dumnezeu dar nu şi primitori sau instrumente ale milei Sale, deoarece sunt răzvrătiţi. Harul lui Dumnezeu respectă fiinţă raţională, mila Lui pe cea nenorocită, însă bunătatea lui se arata tuturor, brutelor şi sfinţilor, plantelor şi pomilor, cât şi omului conştient se sine.

Creaţia a fost un act de bunătate, nu de milă, şi la fel este şi providenţa Lui în susţinerea unor elementelor acestei lumi.

Mulţi au încercat să batjocorească bunătatea lui Dumnezeu, spunând, "Da sigur, Dumnezeu e bun! Uite cum i-a nimicit pe cei ce locuiau în ţara Canaanului înainte de venirea evreilor! Cum poţi spune că Dumnezeu e bun?" Ei bine, bunătatea lui Dumnezeu este dovedită şi prin faptul că aceşti contestatari ai ei îşi continua existenţa nestânjeniţi!

Psalm 85
1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
2 ai iertat nelegiuirea poporului Tău,
3 i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale.
4 Întoarce-ne iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre! Încetează-Ţi mânia împotriva noastră!
5 În veci Te vei mânia pe noi? În veci îţi vei lungi mânia?
6 Nu ne vei înviora iarăşi, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?
7 Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mântuirea Ta!
8 Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăşi în nebunie.
9 Dă, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru că în ţara noastră să locuiască slavă.
10 Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.

A beneficia de bunătatea Lui cum o fac mulţi care-l neagă şi se fac că nu o văd, este atitudinea care stă la baza stricăciunii lor.

Bunătatea lui Dumnezeu este cuprinsă în toate atributele Sale. Toate lucrările Sale sunt nimic altceva decât consecinţe ale bunătăţii Sale diferenţiate prin numele lor în funcţie de "ţintele" spre care este exercitată.

Când Moise a vrut să aibe o perspectivă aruncată asupra gloriei Sale, Dumnezeu a spus că-i va da ocazia să vadă o întrezărire a bunătăţii Sale:

"Domnul a răspuns:, Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea (deşi, e vorba în engleza de "bunătatea" Lui) Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!`` (Ex.33:19)

Număr Strong: 2898 - tuwb (toob)

- Good (as a noun), in the widest sense, especially goodness (superlative concretely, the best), beauty, gladness, welfare: KJV-- fair, gladness, good (-ness, thing. - s), joy, go well with.

Exod 34:6 Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat:, Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,

Manifestarea bunătăţii Lui se face în creaţie.

1. Bunătatea lui Dumnezeu este reflectată în creaţia Lui, când a spus despre fiecare lucru pe care l-a creat că "este bun". Dacă înainte de creaţie El Însuşi nu ar fi fost bun atunci nimic din ceea ce a creat nu putea să fie bun.

Oamenii privesc astăzi la creaţie, la paragina în care se găseşte şi refuza să vadă bunătatea ei iniţială. Este la fel cum ai privi la o catedrală splendidă bombardată şi ai spune că arhitecţii ei nu au nici idee despre frumos şi artă! Dacă am privi cu puţină atenţie, bunătatea lui Dumnezeu se vede în fiecare fir de iarbă, în fiecare fulg de nea...

Demonstrarea bunătăţii Sale a fost cauza tuturor lucrurilor creaţiei Sale. Bunătatea Lui a constat în facerea din nimic a atâtor de multe lucruri... A fi, existenţa, este mai bună decât nimic. Prin bunătatea Lui întreaga creaţia a fost făcută. Dumnezeu nu a creat pentru că este o Fiinţă vie, ci pentru că este o Fiinţă bună.

Creaturile sunt bune pentru că El le-a făcut aşa, însă bunătatea Lui Însuşi nu depinde de nimic din exterior.

2. Bunătatea lui Dumnezeu este demonstrată în Isus Hristos, prin mântuirea pe care ne-a adus-o.

Un subiect pe larg discutat în biserica noastră. Venirea lui Isus, viaţa, moartea şi învierea Lui reprezintă o dovadă supremă a bunătăţii Lui Dumnezeu.

Bunătatea Lui arătată în mântuire/răscumpărare o depăşeşte pe cea arătată la creaţie. Este o culme a ei. Când Adam a păcătuit în loc de a-i face pe loc un proces sumar urmat de o execuţie rapidă e rebelului Dumnezeu pronunţa binecuvântări şi făgăduinţe (Gen.3:15). Bunătatea Lui s-a manifestat înaintea justiţiei Sale încălcate, şi în timp ce-l izgoneşte pe om din paradis îi oferă speranţa recâştigării lui.

Tit 3:3-5
Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizma, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.

Bunătatea Lui a motivat mântuirea noastră!

Generozitatea Lui în darea Fiului Său pentru păcatele noastre este chiar mai mare decât aceea arătată la crearea noastră. Este o bunătate pe care nici măcar îngerii nu pot să o înţeleagă.

La creaţie a făcut o creatură inocenta din pământ. La răscumpărare a refăcut-o prin sângele Fiului Său.

La creare puterea Lui a făcut soarele să strălucească deasupra noastră. La mântuire bunătatea Lui a făcut dragostea Lui să se reverse asupra noastră, foste obiecte ale mâniei Lui.

Pentru Fiul Lui şi mântuirea care ne-a adus-o noi putem să-i aducem lauda!

Bunătatea lui Dumnezeu este arătată în special faţă de Biserică:

Psalm 31:19 O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în fata fiilor oamenilor!
Plângeri 3:25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

3. Bunătatea lui Dumnezeu se vede în pedepsirea răului.
Se vede în crearea iadului şi trimiterea în iad a îngerilor căzuţi şi a oamenilor incorigibili.

Dreptatea lui Dumnezeu nu contrazice bunătatea naturii Sale.

O proprietate a binelui este de a fi separat de rău, a-l urî cu desăvârşire, şi a urmări pedepsirea lui.

Mulţi oameni pretind astăzi că, "un Dumnezeu iubitor nu ar fi creat iadul şi nu i-ar trimite pe oameni acolo!". Însă în realitate argumentul decurge în felul acesta: Tocmai fiindcă este un Dumnezeu iubitor şi bun, El a creat iadul pentru a înlătura răul. A nu pedepsi răul sugerează o lipsă de bunătate.

Pentru că este Dumnezeu nu poate fi slab înaintea răului!

De aceea,

Iadul cel veşnic există fiindcă Dumnezeu este bun (!) într-adevăr, o axiomă a credinţei creştine

Este o cruzime din partea Lui? Dimpotrivă, dacă fiinţe nemuritoare cu un suflet rău îşi continua existenţa nestânjenite răul lor ar acoperi totul iar şansa celor ce ar vrea să scape de el ar fi distrusă. Răul s-ar perpetua la nesfârşit şi toţi am fi chinuiţi pe veci de rău. Aceasta ar fi cruzimea adevărată că domnia păcatului să se instaureze veşnic.

Natura sfântă şi bunătatea Dumnezeului nostru se afla întotdeauna în opoziţie faţă tot de tot ce este rău. Pentru aceia dintre oameni care se pocăiesc de rele şi de păcate, existenţa iadului nu mai constituie o ameninţare, ci o asigurare că păcatului i se va pune capăt. Bunătatea lui Dumnezeu este demonstrată prin faptul că s-a ocupat de păcat, de rău. Dacă-l trecea cu vedere bunătatea Lui era îndoielnică. Însă modul categoric şi definitiv prin care îl va pedepsi arata cât de bun este.

Este un argument greu de înghiţit pentru cei ce nu vor să se întoarcă de la rău la Dumnezeu. Pentru cei cărora le place răul şi stăruiesc în el. Însă Dumnezeu se va dovedi bun la urma pedepsindu-i.

4. Bunătatea lui Dumnezeu se vede în providenţa Lui faţă de om

Neemia 9
24 Şi fiii lor au intrat şi au luat tara în stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, Cananiţii, şi i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place.
25 Au ajuns stăpâni pe cetăţi întărite şi pe pământuri roditoare; au stăpânit case pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini, şi pomi roditori din belşug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat, şi au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
26 Totuşi, ei s-au răsculat şi s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, cari-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, şi s-au dedat la mari ocărî faţă de Tine.

Lucrurile şi bogăţiile de care Israelul s-a bucurat în ţara promisă Neemia le atribuite bunătăţii lui Dumnezeu. Ştia prea bine că Israelul nu le merită după toată neascultarea arătată în pustie. Când din nou s-au răzvrătit şi nu i-au mulţumit, Dumnezeu le-a lovit recoltele, turmele şi casele, întorcându-i de unde au plecat. Nu numai atât, dar când au crezut că aceste bunuri li se cuvin şi le aparţin lor în exclusivitate, El i-a despărţit de ele.

Bunătatea lui Dumnezeu se vede în a ne da lucruri şi bunuri pentru a face posibilă viaţa chiar şi atunci când ne-am dovedit complet nevrednici de ele. Iată totuşi la ce ar trebui să ne împingă aceasta bunătate a lui Dumnezeu:

Deuteronom 8:10 Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.

Psalm 103:2 Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!

Proverbe 3:9 Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău...

Iacov 1:17... orice ni se da bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Vezi, cazul celor 10 leproşi:

Luca 17:15-18
Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, şi I-a mulţămit. Era Samaritean. Isus a luat cuvântul, şi a zis:, Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slava lui Dumnezeu?``

Unde sunt astăzi cei care îşi amintesc să se întoarcă să-i mulţumească pentru bunătatea Lui? Unde sunt bătrânii care să se întoarcă şi mulţumească pentru vârsta avansată în care şi-au făcut copii la casele lor şi şi-au văzut nepoţii? Unde sunt tinerii care să se întoarcă să mulţumească pentru că s-au văzut scăpaţi de comunism şi de atâtea alte necazuri? Spectrul celor "zece leproşi" încă atârna asupra noastră!

Bunătatea lui Dumnezeu se mai vede în întâmplările şi ocaziile vieţii:

Ezra 8:18 Şi, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe Serebia, bărbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, şi cu el pe fiii şi fraţii lui, în număr de optsprezece;

Neemia 2:18 Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis:, Să ne sculăm, şi să zidim!`` Şi s-au întărit în această hotărâre bună.

5. Bunătatea lui Dumnezeu se vede în a-i oferi omului legăminte, răsplăti, promisiuni şi condiţii.

Dacă privim la Gen.2:17 vedem deja o primă condiţie impusă omului.

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta:, Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.``

Este aceasta asprime sau bunătate? Dacă privim mai atent la ea, vedem că este sugerat că dacă moartea veşnică este o consecinţă a neascultării, atunci viaţa veşnică este rezultatul ascultării.

Un suveran absolut cum este Dumnezeu nu avea nevoie decât să pretindă ascultare, fără să ofere promisiunea răsplătirii ei. Însă oferind viaţa veşnică ca răsplată a ascultării şi dezvăluindu-i omului că există un asemenea rezultat, Dumnezeu se arata bun.

Da, asociata neascultării este pedeapsa, dar de ce să-i spui omului că asociată ascultării este o răsplată? Doar, dacă vrei să te arăţi bun faţă de el? Să-l încurajezi să te asculte.

Stephen Charnock a spus despre acest aspect că, "Dumnezeu promite că să poată răsplăti şi ameninţa că să nu poată pedepsi." Asta este bunătate!

6. Bunătatea lui Dumnezeu se vede în schimbarea noastră, în înnoirea naturii noastre omeneşti. Să-l slăvim pentru naşterea din nou!!

După căderea în păcat şi în urma moştenirii păcatului noi oamenii suntem mai degrabă asemenea regnului animal după trup, asemenea îngerilor după duhul nostru, asemenea lui Dumnezeu după chip, dar despărţiţi de El după fire şi caracter.

Lucrurile s-au schimbat însă după întruparea Fiului, natura noastră fiind asumată şi răscumpărata de El, Isus ne-a unit din nou cu Dumnezeu prin credinţă. Astfel, cel ce cred în Isus devine fiu al lui Dumnezeu prin creare, dar frate al lui Isus prin înfiere.

"Fraţii Mei"

Aceasta este denumirea pe care după înviere Isus o atribuie ucenicilor Săi:

Ioan 20:17, Nu mă ţinea``, i-a zis Isus;, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.``

Şi fiindcă El s-a făcut de aceeaşi fire cu ei, spune că, "nu-I este ruşine să-i numească, fraţi" (Evrei 2:11).

În Isus are loc răscumpărarea firii noastre pământeşti care departe de a cunoaşte acum perfecţiunea, o va cunoaşte totuşi în ziua venirii Lui. Fiul s-a coborât pentru a ridica din mocirla umanitatea noastră.

Iată exprimată aici înnoirea firii noastre şi efectul naşterii din nou asupra ei:

Ezechiel 36
25 Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.
26 Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne.
27 Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.

Ce nu era posibil să se împlinească într-o fire pământească decăzută, se poate acum într-un înnoită. Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu.

Romani 8:3-4 Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e, firea pământească.) o făcea fără putere dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimeţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Bunătatea lui Dumnezeu se mai vede în:

* a-i împlini omului nevoile existenţei sale pământeşti
* a se îngriji de fericirea lui
* a-i face legi şi a-i stabili principii
* a-l atrage să-i primească milă
* în primirea lui la întoarcere, la pocăinţă

În păstrarea tuturor lucrurilor:
Psalm 36:6-7 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace! Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

Fapte14:16-17 El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor, măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimes ploi din cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie.``

În necazuri şi prigoane:
Luca 12:11-12 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi; căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.``

Luca 21:15 căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.

În ispite şi în scurtarea lor, în întărirea noastră în ispite:
1Corinteni 10:13 Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispită, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

În credincioşia Lui faţă de noi: (în dăruirea Lui de sine faţă de noi)
Ezechiel 37:27 Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.

Ezechiel 32:38-39 Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor şi a copiilor lor după ei.

1) Ce înseamnă a ignora bunătatea lui Dumnezeu?

Romani 11:22 Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu.

2) Ce beneficii practice aduce amintirea în permanentă a bunătăţii Lui?

Umbli în adevărul Lui
Psalm 26:3 Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, şi umblu în adevărul Tău.

Duce la închinare
Psalm 63:3 Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele canta laudele Tale.

Arătăm bunătate faţă de alţii
Efeseni 4:32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.

Dacă vedem bunătatea Lui faţă de noi, ne vom purta la fel cu duşmanii noştri şi îi vom câştiga pentru Hristos
Matei 5:44-47 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce va blestema, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi va prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Sau peste cei răi şi peste cei buni, şi da ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?

- Vom avea răbdare cu cei ce ne fac răul sau pur şi simplu, ne fac viaţa grea pe pământul acesta!

CONCLUZIE:
Dintre toate atributele lui Dumnezeu bunătatea Lui şi nu puterea, maiestatea, sau sfinţenia Lui, ar trebui să fie motivul care să atragă cea mai profundă, sinceră şi ferventa închinare din partea noastră.

Psalm 107:8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Dacă suntem slabi (nepăsători, insensibili) în închinare este aşa fiindcă nu vedem bunătatea Lui arătată nouă în atât de multe feluri şi descoperită în general de Scriptură.

A fi conştienţi de bunătatea lui Dumnezeu ne va stimula inimile în a exprima recunoştinţa în închinare. Sentimentul bunătăţii Lui care ne va pătrunde minţile şi inimile ne va face să-l iubim şi să-l adorăm la rândul nostru. Acesta ar fi răspunsul normal cuvenit faţă de bunătatea Lui!

Ar trebui să încercăm să explorăm mai departe această temă a bunătăţii lui Dumnezeu cu speranţa că rezultatul descoperirilor noastre ne va îndemna să ne închinăm Lui şi mai mult. Pentru moment să ne închinăm Lui pentru ce am aflat astăzi.

Dacă vrea cineva să-i exprime lui Dumnezeu laudă, închinare, recunoştinţa pentru că vede bunătatea Lui faţă de el, îl invit acum să o facă public, în mijlocul adunării.

Nu-l linguşiţi pe Dumnezeu, ci într-adevăr dacă vedeţi că El este bun cu voi, mulţumiţi-i! Dacă ţi-a umplut inima de mulţumire, ai ocazia acum să ţi-o goleşti!

Dar dacă îţi este plină de nemulţumire, invidie şi amărăciune, pentru că nu vezi bunătatea lui Dumnezeu faţă de tine, fie prin circumstanţele vieţii tale, bunurile ce le ai, sau nu le ai, prin prietenii şi mediul în care te găseşti, atunci mai bine taci, şi cere-i să te ajute să începi să vezi bunătatea Lui nemărginită faţă de tine!