Captiv...dar totusi liber

Poate ca da, poate ca nu, dar uneori poate ca esti tentat sa tinzi spre absurditate. Incerci sa treci dincolo de fiecare granita a necunoscutului; a-i vrea sa nu mai fi captiv, a-i face orice sa scapi de fiecare inchisoare a cotidianului. Ai vrea sa te urci pe zidurile libertati, sa-i distrugi granitile acesteia, dar incearca sa patrunzi acum fiecare idee a captivitati: a) esti creat cu un trup care potriveste cotidianului,
realitatii- esti om si nu ganduri salbatice.
b)tot materialul investit in tine a fost bine conceput, in cele din urma a rezultat un trup-esti creat din material si nu ganduri zburatoare.
c)ca si material s-a folosit pamant- astfel esti condamnat sa ramai in colivia captivitati.
Aceste idei vrea sa rezume totul la o singura idee: esti om.
Ai fost creat sa traiesti pe un pamant cu reguli, concepte, vise, doruri, iubirii, etc. In unele situatii poti sa iai decizi libere, pe care le vrei, nimic nu te impiedica sa faci ce vrei, in alte situatii iai unele decizii fortat de o alta situatie, de mediul in care esti...si totusi iai o decizie pe care nu o vrei,...si totusi o faci.
Esti captiv-e ideea. Nu toate lucrurile le faci din libertate.
Dincolo de captivitate, un lucru foarte important este sa crezi ca ai fost creat cu un sambure de agonie spre necunoscut, si acest lucru se vede inca din copilarie. In mintea ta se naste o lupta intre cotidian si dorinta de absurditate. Nici tu nu stii care va castiga, dar este intelept sa crezi ca aceasta lupta nu se va sfarsi, victoria va ramane anonima.
Daca vrei sa-ti parasesti captivitatea, apropie-te de granita normalitati, ingenuncheaza, indreapta-ti privirea spre orice lucru in care crezi ca exista libertate, spune niste cuvinte in care iti pui increderea.
Aceasta experienta am trait-o si eu. La un moment dat din viata, doream sa stiu tot, sa gasesc tot, sa am tot, sa fac ce vreau, orice, oricand, oriunde; dar parca totul era limitat; doream perfectine, dar parca aceasta se ascunde in cele mai mici molecule, in cele mai enigmatice locuri, in cele mai nepatrunse situatii. Un gand, o meditatie, o soapta divina, m-a ajutat sa inteleg ca cea mai mare libertate o gasesti in captivitate. Am ingenuncheat, mi-am indreptat privirea spre cer, am rostit niste cuvinte pline de dragoste, de dor, de eternitate.
Atunci am inteles ca RUGACIUNEA este singurul mijloc de transport care te trece dincolo de ceea ce vezi, simti, pipai. Destinatarul va plati vama, in plus de asta te va binecuvanta si pe tine. Iti vei gasi libertatea, bucuria iti va juca pe fata, perfectiunea o vei gasi si te va insoti, vei fi captiv...dar totusi liber.
Ingenuncheaza, ridica-ti privirea spre cer, inalta o ruga si iti vei gasi libertatea, implinirea, si totul se va sfarsi cu inceputul unei nunti,
iar Mirele iti va schimba numele, iti va da o haina noua, si vei locui pe taramul cetateniei tale.
Rugaciunea-arma prin care vei invinge captivitatea
-forta care te trece dincolo de cotidian
La urma urmei te vei bucura de fiecare granita a fiecarui necunoscut, de fiecare taina, caci captivitatea este forta care te impinge spre necunoscut.
Daca nu ai fi captiv, ce te-ar face sa tinzi spre libertate?