Astăzi, mîntuirea falsă abundă. Oamenii religiei au vorbit întotdeauna despre un cer ipotetic care ar putea fi atins prin fapte umane. "Dacă sunt o persoană bună, dacă rămîn credincios cauzei, dacă respect regula de aur, apoi, sunt şanse să am o veşnicie fericită". Noi încă trebuie să ţinem seama de cei care se gîndesc la aceste lucruri. Oricum, cercetările, ne arată că din cei ce cred că există un Dumnezeu şi că omul are un destin veşnic, 60 la sută cred că vor merge în cer. Cei din urmă, s-ar părea, au o mentalitate diferită de a primilor. Cu toate acestea, ei cred că vor fi mîntuiţi. Au ei dreptate?

   Nu puţini sunt cei care îşi fundamentează mîntuirea pe o listă de adevăruri cu care ei sunt de acord. Prima întrebare care li se pune:

   - Ai păcătuit?

   - O, da (vine răspunsul), am făcut multe lucruri care nu sunt drepte.

   - Foarte bine, atunci, eşti de acord că pedeapsa păcatului este moartea?

   - Sunt de acord cu asta.

   - Ai ştiut că Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre?

   - Bineînţeles, toată lumea ştie asta.

   - Bun, Dumnezeu îţi oferă viaţa veşnică în dar. Vrei s-o primeşti?

   - Da, vreau.

   El este condus în rugăciune, care acoperă aceste puncte şi apoi i se dau asigurări ferme, că din acel moment este salvat pentru veşnicie.

   Mă grăbesc să adaug că toate aceste puncte sunt adevărate, dar cel puţin un ingredient vital este uitat - naşterea din nou. Domnul Isus a zis: "Trebuie să vă naşteţi din nou" . Naşterea din nou nu vine automat după ce o persoană se învoieşte cu o listă de fapte şi repetă rugăciunea păcătosului.

   Naşterea din nou este un act pe care omul religios să-l poată manevra. Oamenii nu o pot determina. Este, în întregime, lucrarea lui Dumnezeu. Adevăraţii creştini nu sunt făcuţi, ei sunt născuţi "nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu." (Ioan 1.13) Prea adesea naşterile eşuează, se culeg fructe necoapte. Experimentatorii, sintetizînd lucrarea lui Dumnezeu, dau o nădejde falsă. Mulţi merg la altar, dar acolo nici nu mor, nici nu învie la o viaţă nouă.

   În Apocalipsa, Domnul Isus este numit "Cel Întîi născut din morţi" (Apocalipsa 1.5). El este Înteimeietorul unui neam spiritual. El este o sămînţă dătătoare de viaţă care aduce naşterea din nou şi viaţă nouă în duhul mort al oricărui om care vine la Dumnezeu prin El. Apostolul Pavel învaţă astfel: "Omul întîi Adam a fost făcut un suflet viu. Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă" (1 Corinteni 15.45). Deci au fost numai doi înaintaşi ai rasei umane. Adam a fost primul. Toate rădăcinile noastre fizice, ca şi moartea fizică şi spirituală sunt în Adam. Toate originile noastre se întorc la el şi noi nu putem fi, omeneşte vorbind, decît ceea ce Adam a fost. Fiecare din noi poartă genele lui şi numai ale lui. Am fost creaţi în Adam, în Adam am păcătuit şi în Adam murim.

   Domnul Isus Cristos este ultimul Adam - ultimul înaintaş. Nu va fi altul. "Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer" (1 Corinteni 15.47). Zămislit într-o fecioară, umbrită de puterea Celui Preaînalt, El a adus viaţă nouă, cerească unei rase umane condamnate şi fără nădejde. El a provocat moartea, vărsîndu-şi sîngele de bună voie şi coborînd în mormînt. Milioane coborîseră înaintea Lui. Nimeni nu s-a mai întors vreodată.

   În dimineaţa Paştelui, gratiile morţii, care ţinuseră pe orice fiinţă omenească de la Adam încoace, au fost deodată deschise. Ultimul Adam a ieşit cu un dispreţ sfînt faţă de mormînt şi trăieşte pentru totdeauna triumfător asupra lui. El este cel dintîi născut din morţi. Viaţa Lui este cea care intră în duhul uman de la naşterea din nou şi o însufleţeşte pentru totdeauna. Are loc o minune. Omul este recreat în mod supranatural. Numai în felul acesta el intră în Împărăţia lui Dumnezeu. Chiar trupul lui muritor, va deveni nemuritor, pentru că cei morţi fizic în Cristos vor învia din nou.

   Cea mai semnificativă întrebare adresată vreodată unei fiinţe umane este: "Eşti încă o fiinţă Adamică sau ai fost recreat în Cristos? Te-ai născut o dată sau de două ori? A fost viaţa ta transformată? Iubeşti lucrurile pe care le urai şi urăşti lucrurile pe care odată le iubeai? Eşti legat de pămînt sau eşti conştient de o putere supranaturală care lucrează în tine şi care te ridică?"