SCRISOARE CĂTRE TATA...

   Tată drag,

   Îţi scriu de-aici de jos, de pe pămînt, ştiind  căci am ascunse în Tine toate bucuriile şi binecuvîntările.

   Acolo îmi sunt feliile de pîine, stropul de miere, grăuntele de sare şi sănătatea, înţelepciunea, bucuria, mila, credinţa, iertarea, apa şi... răbdarea.

   Tu ai avut grijă să-mi trimiţi din plin din toate dar, s-au cam împuţinat şi mă rog de Tine să-mi mai trimiţi din ele.

   Apa... am mare trebuinţă de ea cît şi căldura sufletească de asemeni, căci a fost ''iarnă lungă'' şi s-a cam împuţinat...

   Înţelepciune Te rog să-mi trimiţi cît mai degrabă căci, parcă nu-şi mai odihneşte din plin ridurile feţei ei bătrîne peste fiinţa mea...

   Mila mi-e prietenă bună, ne iubim dar, totuşi, mai dă-mi să am din plin, căci o primesc cu toată dragostea, în inima mea.

   Grăuntele de sare... ce să-Ţi spun? ! Tu ştii mai bine... Niciodată nu-i de-ajuns, de aceea, mai trimite-mi să am, să fie căci, niciodată nu-i prea mult în vremuri ca acestea...

   Pîinea... Ea-mi ajunge, o am din plin, ştii, nu prea mănînc din Ea, ''poate'' şi de aceea, cîteodată, mă simt slăbit(?)

   Aaa! Credinţa! Nu ştiu cum să-Ţi spun dar, Tată, Te rog, din vitaminele Duhului Tău trimite-mi să-mă învioreze, întărească, să fie ca la început... Ţi-aduci aminte...

   Să nu uit! Din Jertfa Mîntuitorului Iubit, Te rog, Te implor, trimite-mi să ma întăresc, să pot ''călca şerpii şi năpîrcile în picioare ''  în numele Lui  Isus Christos, Fiul Tău, Sfînt şi Minunat; Te rog!

   Stropul de miere! Te rog, nu uita, să-mi trimiţi, chiar insist, căci multe din bucate le îndulcesc cu mierea Duhului Tău.

   Dragă Tată, am o problemă... ce mă frămîntă... numai Tu mă poţi ajuta... căci le ştii pe toate şi le vezi de-acolo, din cerul Tău... Iertarea... Nu i-am deschis larg uşa în ultimul timp, am cam ţinut-o afară. Mă tem să nu-şi fi pierdut răbdarea cu mine şi să fi plecat, de aceea, trimite-o, şi spune-i căci o primesc ''oricînd''. Mulţumesc mult de ajutor!

   Tată  scump, înainte să închei, să-Ţi mulţumesc de toate, mai trimite-mi Te rog, din Ploaia Duhului Sfînt căci uneori, mi-e aşa sete... Şi bat cîteodată nişte vînturi fierbinţi, ce usucă tot!

   Poate am uitat cîte ceva dar, Tu, ca-ntotdeauna, fiind Părintele cel Bun şi Iubitor, dechide-Ţi cămările cerului şi trimite-mi din tot ce ai, sa nu duc lipsă de nimic, căci  aşa mi-ai trimis de fiecare dată... Trmite să curgă, să-mi saturi sufletul şi să mai  mănînce şi cei din jurul meu, dupa dorinţa Ta şi nevoile noastre.

Sărut Mîna Tată,

Fii binecuvîntat!

Fii slăvit!

Fii onorat!

Fii glorificat veşnic!

... Mă uit spre Cer şi ştiu căci numai de la Tine îmi vin: hrana, bucuria şi izbăvirea...

                                Alexandrina Tulics