Carpatii formeaza un arc maiestuos
Si Dunarea curge spre mare fumos.
Campia romana e-o holda manoasa,
Iar inima mea simte dorul de casa...

Din cer se revarsa acolo mai multa lumins,
Iar fata crestinului arata mult mai senina...
|i florile-n tara mea de dor au o corola aparte,
Iar mireasma lor dulce o simt de departe...

Sfintita de soare e glia romana de aur,
Cu sange este stropit Baraganul strabun!
El da painea vietii din vechiul tezaur
Oricarui roman din oricat de micul catun.

Izvoare de munte, profunde si clare
Devin raurile mari, dar linistite la vale,
Udand cu a lor apa curata, sfanta si buna,
Campia cea verde din tara-mi strabuna.

O, Doamne-al meu Tata, in suflet port acum fiorul
De tara mea frumoasa de dincolo de-oceane si mari,
De care-acum, cand scriu poemul, simt in inima fiorul,
Ca-mi voi sfarsi viata de chirias de timp in departari!...
*
ROMANIA MEA este tara de la rascruce de vanturi, spre soare-rasare, dincolo de imensul ocean... Este tara mea de dor, de care doar gandind, in suflet, ma infior, caci multi ani in urma, eram nevoit s-o parasesc, fara sa stiu . daca vreodata, o voi mai revedea...

Am luat cu mine, in sufletul meu, imaginea tarii mele, ca o Doamna frumoasa, imbracata in podoabe alese, daruite de Creatorul cerului si al pamantului, in caierul vesniciei, cu mii de ani in urma... Am luat cu mine o tara ce o port, ca o floare ce o ingrijesc; si o am in sufletul meu, in culorile sfinte de curcubeu tricolor, ca sa nu uit ca am trait Acasa o felie de viata cu ai mei... Am luat cu mine de-acasa o tara in primavara mereu... Tara mea de aici - de printre straini - este limba romana, daruita si mie de Dumnezeu, ca sa gandesc, sa citesc, sa ma racoresc, cand dorul de casa ma-nvaluieste in nostalgie... Si-ti marturisesc acest sentiment acuma si tie, pe aripi de melodii inscrise in cuvinte de aur, de agrint si de fier, ca sa patrunzi tainele sufletului meu...

(CONTINUAREA ESEULUI IN VOLUMUL DE PROZA SI POEZII „PASI SPRE FERICIRE", SCRISA DE DUMITRU BUHAI, din orasul Chicago).
29/7/2006