Familia este darul cel mai de preţ, dăruit oamenilor, pe această planetă, de către Cel Atotputernic. Nimic nu se compară cu o atmosferă de pace, linişte, înţelegere, convieţuire paşnică între toţi membrii familiei.
Cu puţin efort din partea tuturor, ar putea fi raiul pe Pământ în orice familie. Să nu ştii ce este teama de părinţi, să nu existe invidii, ranchiună, violenţe între fraţi, nici când sunt mici, nici la maturitatea fiecăruia. Să trăiască toţi în unitatea care o dau dragostea, îndeluga-răbdare, armonia, ar fi idealul care ar fi destul de uşor de atins, dacă ar exista mai multă preocupare din partea tuturor.
Părinţii nu trebuie să favorizeze pe niciunul dintre copii, nici material, nici afectiv. Altfel, se ajunge la conflicte de tot felul: ură, invidie, certuri, discordie, crime, incest.
Trebuie să Îi mulţumim zilnic Tatălui Ceresc pentru părinţii din care ne tragem, pentru fraţii pe care îi avem, pentru copiii pe care ni i-a dat, fie buni, fie răi.
Să trăim frumos cu speranţa că în Veşnicie vom fi împreună cu cei dragi, că vom forma o familie cerească, deşi vom avea alte trupuri.
Din păcate, această instituţie minunată şi-a pierdut din valoare şi pierde teren din ce în ce mai mult, în zilele din urmă pe care le trăim.
Să ne rugăm deci pentru unitate în familiile noastre.
Doamne,
Pe parintii mei adorati,
Tine-i pe Cale ancorati,
Cu putere îi îmbracă,
Pentru toti sa mijlocească!
Ruga lor in van nu va fi,
Cand in slava vei reveni,
O familie sfanta vom forma
Sus, în Împaratia Ta.
eseul e bine structurat dar trebuia sa fie mai mare .
A inceput cu o foarte restransa definitie a familiei, a continuat cu imaginea unei familii ideale, cu sfaturi, apoi cu un indemn si un regret. Prea scurt eseu despre un subiect care nu se epuizeaza nici macar in...4 pagini. Nu am sa dau completare sau sfat ci doar concluzie: cu toate cele comentate mai sus si necunoscand varsta persoanei care l-a scris, cred totusi k este nevoie de curaj sa iti scrii gandurile aici si tin neaparat sa o incurajez sa mai scrie si pe alte subiecte.
Ceea ce am prezentat mai sus nu este modelul unei familii ideale, ci ceea ce am trăit eu împreună cu părinţii mei, care chiar au fost ideali, şi alături de cei şase fraţi ai mei, educaţi într-o familie creştină adevărată.
Mulţumesc pentru încurajare.