Cine nu ar vrea să audă vocea lui Isus când a pronunţat Fericirile, când a povestit Parabola fiului risipitor, sau, cand şi-a ridicat ochii spre femeia adulteră şi i s-a adresat cu blândeţe.
   Nu cred că poate recunoaşte cineva că nu ar dori acest lucru, întâlnirea cu Fiul Omului.
   El a fost cel mai mare poet al omenirii, pentru că, cu întreaga Lui fiinţă, a creat un limbaj aparte, în tradiţia profeţilor şi a înţelepţilor vremii.
   El a fost o fiinţă cu o personalitate şi originalitate unice.
   Tematica discursurilor Sale are legătură cu natura, muncile negustorului şi ale ţăranului, preocupările cele mai diverse ale omului.
   Munca cotidiană constituie o parabolă permanentă pentru Isus.
   Modul de percepţie a Lumii s-a schimbat de când El i-a învăţat pe discipolii Săi să fie sarea şi lumina lumii, să-şi privească inima.
   În poemul totdeauna neterminat al istoriei, El îl cheamă pe om să nască şi să renască, îi deschide omului un alt univers, făcând să dispară orice frontiere între oameni.
   Isus a fost poet al omului şi va rămânea de-a lungul timpurilor şi al istoriei umanităţii.
   El este Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu. Este un poet suprem deoarece întâlnirea cu Sine îl face pe Om o fiinţă nouă.

Tradus şi prelucrat după GERARD BESSIERE din Journal de la vie-Aujourd`hui la Bible