În Vechiul Testament găsim promisiunea lui Dumnezeu de a vindeca şi de a da sănătate copiilor Lui, dacă aceştia ascultă de El.
Iar Isus a venit şi a inaugurat Împărăţia lui Dumnezeu şi revărsarea Duhului Sfânt.

În Evanghelia după Marcu, Isus spune:
"...împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie."

Noţiunea de împărăţie este foarte des folosită de Domnul şi ea înseamnă nu numai un loc sau o domnie, ci poartă cu ea noţiunea de activitate, conducere şi domnie. Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă conducerea şi domnia lui Dumnezeu.
Împărăţia pe care Isus a inaugurat-o odată cu venirea Sa se va împlini cu a doua Sa venire. Sfârşitul veacului va însemna momentul când se va încheia o eră şi va începe domnia veşnică a lui Dumnezeu, înnoirea cerurilor şi a pământului. Atunci lucrurile vor fi făcute desăvârşite. Istoria, aşa cum o cunoaştem, se va sfârşi. Va fi o înviere universală şi o zi a judecăţii. Pentru cei care resping Evanghelia, va fi o zi a nimicirii; pentru cei care L-au crezut şi L-au iubit pe Domnul, va fi o zi a răsplătirii. Vom avea trupuri noi, nemuritoare şi glorioase. Toţi cei ce cred, vor fi pe deplin vindecaţi şi restauraţi în acea zi, începând de acolo nu va mai fi durere şi nici plâns.

Pe de altă parte, învăţătura şi activitatea lui Isus se manifestă şi în prezent. Putem vedea semnele răsăritului şi înflorirea acestei împărăţii care vine.

Împărăţia este asemeni comorii din pilda Domnului Isus, ceva ce poate fi descoperit şi experimentat şi în acest veac. În tot timpul lucrării Sale Isus a continuat să demonstreze aceasta realitate a Împărăţiei : iertând păcate, biruind răul, vindecând bolnavi. Împărăţia este aici dar încă nu este deplină.

Evreii credeau că Isus va institui o nouă domnie, ei credeau că ea va fi pământească, dar Domnul a spus clar că Împărăţia Lui nu este din această lume (Ioan 18 :36). Înaintea răstignirii şi învierii Domnul a vindecat şi a scos draci, pentru că El e Dumnezeu şi apoi, după înviere a trimis Duhul Sfânt celor care cred în El, iar ei primesc autoritate de la El să înfăptuiască aceleaşi lucruri, chiar mai mari!(Ioan 14 :12). De la victoria pe cruce Domnul a făcut posibil ca această Împărăţie să fie vizibilă chiar acum, deşi ea nu este încă desăvârşită până la a doua Sa venire.
Isus a poruncit ucenicilor să facă la fel.

Evreii vedeau lucrarea Lui ca una pământească, ceva asemănător cu următoarea diagramă :


Veacul prezent Veacul viitor


Învăţătura Lui a adus o modificare a acestei diagrame şi poate fi reprezentată cam aşa :

Veacul viitor ca principiu Veacul viitor
A doua venire

Perioada actuala

Prima venire

Veacul prezent

Noi trăim între cele două perioade când veacul vechi încă nu s-a sfârşit iar veacul viitor nu şi-a intrat deplin în drepturi, însă puterile lui au erupt în acest veac.
Isus a inaugurat aceste lucruri când a vindecat bolnavi şi a eliberat demonizaţi.
Deşi El nu a vindecat toţi oamenii din vremea Lui, El a vindecat oameni şi grupuri. Apoi a poruncit ucenicilor să facă la fel. Întâi celor 12 (Matei 10:8), apoi celor 70 (Luca 10 :17), dar aceste sarcini nu se limiteaza la cei care L-au cunoscut pe Domnul nemijlocit, ci El a vrut ca toţi ucenicii Lui să facă la fel, adică toţi cei care-L vor urma (Matei 28 :18-20). El nu a zis : "Totul în afară de vindecări."

În cartea Faptele Apostolilor vedem cum ucenicii duc la îndeplinire această poruncă. Nicăieri în Biblie nu ni se spune că aceste lucruri au fost rezervate unei anume perioade din istorie. Din contră, semnele Împărăţiei trebuie să însoţească predicarea Evangheliei. În cer nu vor mai fi dureri, plâns şi suferinţe. Aceste lucruri a vrut Domnul să ni le arate, atât cât puteam noi înţelege până când Îl vom putea vedea faţă în faţă aşa cum Adam şi Eva au făcut-o înainte să fi ascultat şoapta celui rău.
Prin urmare, ar trebui să ne aşteptăm ca acolo unde se vorbeşte despre Împărăţie să existe şi aceste semne care ne ajută să întrezărim ce va fi în cer şi care restaurează omul afectat de păcat. Vindecarea a fost şi este o parte importantă a activităţii Împărăţiei Lui. Evanghelia este aceeaşi ca şi atunci când Domnul umbla pe pământ : oamenii au nevoie de vindecare, de eliberare, de mântuire. El a venit să mântuiască ce era pierdut, să vindece şi să elibereze. El este acelaşi ieri, azi şi în veci şi are aceeaşi putere pe care a avut-o şi acum 2000 de ani.

Realitatea spirituală este imposibil de perceput cu simţurile obişnuite. Credinţa este cea care face posibilă şi "vizibilă" Împărăţia lui Dumnezeu. Creştinii care au Duhul Sfânt în ei ştiu acest lucru. Pentru ei realitatea spirituală este perceptibilă şi vizibilă. Ei deja trăiesc în nădejdea noii vieţi, în înţelegerea faptului că nu se termină totul aici, ci că există o altă realitate veşnică. Această realitate nu este materială şi nu poate fi percepută cu simţurile fizice, decât prin prisma Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Noi ştim că Isus, Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce preluând asupra Sa toate păcatele, bolile, suferinţele, durerile, blestemele noastre. Prin moartea şi învierea Sa, El a biruit aceste lucruri care vin de la cel rău şi sunt efecte ale păcatului. Prin credinţa în El, omul poate primi speranţa noii vieţi, împreună cu salvarea din natura păcătoasă cu care s-a născut. Din acel moment începe înnoirea omului la starea pe care Dumnezeu a dorit-o pentru el când i-a dat viaţa. Odata cu speranţa şi conştienţa lumii spirituale, Dumnezeu dă omului acces la această lume.

Lângă Dumnezeu nu va mai fi durere şi noi putem trăi încă de pe acum această realitate. De aceea Dumnezeu face deja vindecări miraculoase, prevestind noile timpuri când vom fi lângă El. Aşa cum am crezut în moartea şi învierea Domnului nostru, trebuie să credem şi în ceea ce El a înfăptuit pentru noi. Prin naşterea din nou în această Împărăţie noi avem autoritatea Lui să înfăptuim ceea ce El a făcut. Ba chiar mai mult, El ne porunceşte să ducem mai departe lucrarea Sa. Haideţi să trăim o Evanghelie deplină, haideţi să ne bucurăm de viaţa din belşug pe care El ne-a dat-o, haideţi să trăim ceea ce spunem că credem ca lumea să ştie şi să vadă că suntem creştini şi că Domnul în care noi credem este viu.

Isus a vindecat şi mai vindecă dar nu pe toţi oamenii, cum nu a vindecat nici în vremea când era pe pământ. Dar dacă oamenii nu sunt vindecaţi nu înseamnă că nu au credinţă sau au păcătuit, pur şi simplu uneori Dumnezeu alege altă cale pentru ei. Nu ştim de ce, însă trebuie să acceptăm voia Lui desăvârşită. Lumea materială nu este definitivă ci este urmată de moartea fizică, efect al păcatului care a intrat în lume. Trebuie să murim cu toţii, nu avem de ales în ce priveşte moartea trupului însă ştim că dacă suntem ai Domnului vom învia pentru a fi o veşnicie cu El. Nu este o consolare, aşa cum mulţi tind să o vadă, ci pentru noi este o realitate. Dacă suntem în regulă cu Dumnezeu, putem accepta voia Lui în orice este legat de existenţa noastră, chiar dacă lucrurile nu stau bine din punctul nostru de vedere, omenesc. Noi avem acum perspectinva lui Dumnezeu şi acceptăm cu bucurie orice crede El că este mai bine pentru noi.

Dar Domnul face şi azi vindecări şi noi trebuie să credem asta, pentru că aşa ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. Şi noi trebuie să-L credem pe Dumnezeu pe cuvânt. Oare de ce le este creştinilor de azi atât de greu să creadă ? Raţiunea noastră nu este pregătită să accepte ceea ce nu poate explica. Ştiinţa a descoperit o mulţime de metode de vindecare însă ceea ce face Dumnezeu trece dincolo de orice ştiinţă omenească. Acţiunea vizibilă a lui Dumnezeu ne dă întotdeuna peste cap convigerile verificate de ştiinţă. Dumnezeu a făcut legile după care este guvernat Universul şi El le ţine în mâna Lui. Dacă El este atotputernic, de ce ne surprinde că El poate să schimbe ceea ce doreşte ? El a creat lumea materială şi cea spirituală, El are totul în control. El poate interveni oricând oriunde fără să strice armonia. Şi de aceea celor care au Duhul Sfânt la cârma vieţii înnoite le vine mai uşor să creadă ceea ce depăşeşte înţelegerea umană, verificată de ştiinţă.

Dacă Duhul Sfânt este în noi, atunci ce este în noi, este mai mare decât ce este în lume. De ce ne surprinde că Dumnezeu ne-a poruncit să scoatem demoni din alţi oameni ? Demonii sunt fiinţe spirituale, deci fără trup. Ei pot să controleze oamenii şi pot prin acţiunea păcatului din viaţa lor să capete control asupra unor domenii din viaţă. Creştinii cunosc Cuvântul lui Dumnezeu, ştiu cum a intenţionat Dumnezeu să fie omul, ştiu care este efectul păcatului asupra omului şi a vieţii lui, Ştiu că adevărul ne face liberi. Şi atunci c ne împiedică să trăim liberi ? De ce ne îngrădim singuri viaţa punând garduri în jurul nostru care, zicem noi, ne protejează, când de fapt ele ne limitează ? Când avem Cuvântul care spune că suntem liberi, noi trăim ca nişte prizonieri şi ne mirăm că oamenii nu vor să ne urmeze exemplul şi să se întoarcă la Dumnezeu că să trăiască veşnic. Dumnezeu este cel care ar trebui să ne călăuzească şi El o face prin Cuvântul scris, prin biserică, prin împrejurări, prin Duhul Sfânt, dar noi nu luăm seama. Haideţi să ne adunăm şi să primim ceea ce Dumnezeu vrea să ne dea. Şi aceea este viaţă. Viaţă din belşug !

Să ne rugăm :
Tată, Îţi mulţumim astăzi pentru biruinţa de pe cruce a Domnului Isus Cristos, pentru fiecare dintre noi. Mulţumim că Satan, diavolul este un duşman înfrânt, că suntem doar în timpul operaţiunii de curăţire. Mulţumim că într-o zi el va fi nimicit cu toată lucrarea lui şi noi vom avea privilegiul să participăm la această luptă. De aceea Te rugăm să ne ajuţi pe fiecare să îmbrăcăm toată armătura ca să ne împotrivim diavolului şi să-l atacăm, să vedem Împărăţia Ta venind şi Numele Tău glorificat în generaţia noastră. Amin.