Frumusetea Inchinarii
De Sorin Bojin

   In psalmul 92 citim urmatoarele: „Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte, să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta". De ce spune Biblia ca este frumos sa ne inchinam lui Dumnezeu, de ce spune David asta? Eu cred ca David a experimentat cu adevarat frumusetea inchinarii, splendoarea trairii unei vieti in prezenta Celui pe care l-a iubit cel mai mult. Pentru David a contat atat de mult inchinarea inaintea Creatorului incat a vrut chiar sa-i construiasca o locuinta, David a dorit prezenta Tatalui cat mai aproape de el. El deja gustase din bucuria oferita de inchinarea inaintea Dumnezeului lui.

   Frumusetea inchinarii consta in momentul sau momentele cand noi recunoastem autoritatea si suprematia lui Dumnezeu peste viata noastra, peste talentele noastre, peste circumstantele uneori dificile prin care trecem. Acesta poate fi in timpul inchinarii comune cu intreaga comunitate sau in timpul personal de devotiune. Nu poti sa vezi frumusetea inchinarii daca nu te inchini sincer si curat lui Dumnezeu, indiferent ca o faci prin muzica, prin rugaciune sau prin orice alta modalitate! In nici un caz Dumnezeu nu ti se va descoperi si-ti va da momente fantastice de inchinare daca tu nu cauti fata Lui. Nu poti sta toata ziua in fata televizorului, jucandu-te pe calculator sau muncind de dimineata pana noaptea si apoi sa-ti pui intrebarea, „Eu de ce nu vad frumusetea inchinarii?"

   Doar petrecand timp in cautarea fetei Lui poti experimenta adevarata inchinare, poti trai si poti vedea latura extraordinara a inchinarii.

   Cred ca exemplul lui Daniel este unul foarte relevant. Sa ne amintim putin contextul in care a trait Daniel. Imparatul Nebucadnetar a poruncit sa i se aduca la palat niste tineri alesi, care sa nu aiba nici un cusur si care sa ramana in slujba imparatului dupa ce se vor fi deprins cu ceea ce trebuiau sa faca. Printre ei se afla si Daniel impreuna cu cei trei prieteni ai sai. (Daniel 1.3-5)

   Observam de aici ca nimeni nu l-a intrebat pe Daniel daca vrea sau nu sa fie in slujba imparatului, ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca nu prea avea de ales. Deci era oarecum impotriva vointei lui. A trecut mai tarziu prin experienta schimbarii numelui, din nou cel mai probabil fara vointa lui. Ceea ce vreau sa subliniez aici e ca Daniel nu se afla in cele mai prielnice circumstante. Ca si cum toate astea nu ar fi fost de ajuns, Daniel impreuna cu cei trei prieteni ai lui au ajuns intr-un cuptor cu foc din cauza ca nu s-au inchinat chipului facut de imparat.

   Cu toate acestea Daniel a ramas credincios Celui care ii daruise inima si tot ce era el. La fel si ceilalti trei prieteni ai lui. Daniel iubea atat de mult prezenta lui Dumnezeu, incat nu conta pentru el ca era interzis sa se inchine altcuiva decat imparatului. El a descoperit frumusetea inchinarii, pasiunea pentru Creatorul lui, pentru cel care ii aducea pacea si izbavirea era de nedescris si nimic nu ar fi putut sa schimbe ordinea prioritatilor in viata lui, nimic nu ar fi putut sa inlocuiasca timpul lui devotional. Cuvantul spune ca in fiecare zi Daniel se prosternea in inchinare inaintea lui Dumnezeu, fara sa se gandeasca la faptul ca aceasta ii putea aduce moartea. (Daniel 6.10) Atat de pretioasa era pentru el inchinarea, si-ar fi dat chiar si viata pentru momentele acelea de apropiere de prietenul lui cel mai bun.

Acesta era contextul in care a trait unul dintre cei mai mari oameni ai rugaciunii.

   Am spus-o si o repet, este greu sa renunti la prezenta Lui odata ce ai gustat din frumusetea inchinarii. Si sunt sigur ca cei mai multi dintre cei care cititi acest articol ati trait asta si stiti despre ce vorbesc. Daca se intampla sa ai provocari in viata de zi cu zi, daca problemele uneori sunt mult prea mari pentru cat poti tu sa duci, tot ce trebuie sa faci este sa ta abandonezi in bratele lui Christos, recunoscand maretia Lui. Facand asta, tu de fapt ii predai Lui toate problemele, toate provocarile, toate durerile, toate bolile cu care poate te confrunti. De acolo iese frumusetea inchinarii, cand vei simti in interiorul tau cum ti se ridica toate aceste poveri si te simti complet liber, parca iti vine sa zbori. Nu poti sa zbori la propriu (sau poate poti) , dar poti sa il inalti pe Creator din toata inima ta pentru asta.

   Deci, pentru ca sa poti experimenta frumusetea, splendoarea inchinarii trebuie sa fi conectat la cer. Trebuie ca duhul tau sa fie in stransa legatura cu Duhul Sfant.
   Cat de dulce este susurul bland al celui pe care Îl adoram, al Celui pe care Îl slujim cu pasiune si devotament, ce pace adanca poate sa inunde inima celui care se abandoneaza pe sine Lui, singurul care poate sa dea sens vietii, care poate sa ridice, care poate sa restaureze. Despre asta este vorba de fapt: restaurare, ridicare, o noua si mai proaspata pasiune, in asta consta frumusetea inchinarii. Cand esti jos si parca esti singur, cand ti se pare ca cerul tace, cand ai impresia ca prietenii nu sunt langa tine, atunci poti simti ce inseamna in toata plinatatea si complexitatea cuvantul Inchinare.

   Provocarea care vreau sa o aduc acum in discutie este, „Putem oare sa tinem doar pentru noi acest mare dar, aceasta enorma binecuvantare?"

   Daca putem inseamna ca inca nu L-am cunoscut pe Christos cu adevarat, insa daca nu putem si ma rog ca toti sa nu putem, va provoc sa aratam si prietenilor nostri, vecinilor nostri care este adevarata semnificatie a cuvantului inchinare si sa aratam cu viata noastra toate binecuvantarile pe care inchinarea le-a adus si le aduce in viata noastra.

Note: Psalm 108.1; Psalm 107.9;Psalm 119.135.

© 2007 Sorin Bojin.