Visam tot timpul la lucruri extraordinare si uitam sa ne traim viata. Ce tragedie ... Sa nu te poti bucura de nici un moment din clipele oferite de Dumnezeu ... Sa treaca timpul pe langa tine si tu la sfarsitul vietii sa te miri ca desi ai trait asa de mult esti asa de ... tanar. Nu ai imbatranit cautand frumusetea reala ci pe cea imaginara. Trist ... Oameni nemultumiti de viata lor si deconcentrati de la realitatea zilnica. Singura cale ca visele sa devina realitate este ca sa ne traim viata asa cum este ea. Traind-o gasim oportunitati ca sa ne implinim visele. Multi cred ca visele noastre devin uneori realitate. Putini stiu ca realitatea traita din plin si cu bucurie devine visul nostru.

Visul nu va deveni realitate... ci viata va deveni un vis daca esti dispus sa lupti cu tine ca sa nu cazi in boala ``visarii``. Aceasta este boala umanitatii ... cu asta ne bombardeaza oricine vrea sa obtina ceva de la noi : E posibil sa-ti implinesti visul imediat- trebuie doar sa crezi. Ce lipsa de plinatate au astfel de oameni. Ei oare nu stiu ca visul si credinta nu au nimic de-a face una cu alta. Visul tine cateva momente pe cand credinta trebuie sa tina o intreaga viata. Visul nu necesita nici o lupta pentru a-l mentine dar credinta ... credinta e un proces, un process de crestere pe care nu multi sunt gata sa si-l asume.

De atatea ori ai impresia ca vorbesti cu oameni dintr-o realitate care nici macar nu exista. Ei traiesc in lumea visului, nu au deci nici o platforma de sustinere. Ei sunt cetateni ai nimanui ... Pot ei avea o anumita cetatenia lumeasca dar nu au nici o cetatenie spirituala. Poate de aceea avem de-a face cu atatia alienati si lipsiti de substanta ... Ceea ce vor ei sa realizeze nu se va realiza niciodata pentru ca visul este ca un perpetuum mobile ... Creste singur si nu-l poti opri, nu-l poti controla. Cand crezi ca ai realizat ceea ce ai visat afli de fapt ca nu ai ajuns nici macar la o particica din realizarea visului tau pentru ca visul tau creste si nu se va opri crescand ...

As vrea sa ma pot, sa ne putem opri din a visa si sa traim in sfarsit. Dar asa de prinsi suntem in paienjenisul acestor vise incat toti ne-ar considera nebuni daca nu am mai face ceea ce ``trebuie`` sa facem. Realizez ca de fapt visul nostru real este opusul visului pe care-l traim. Vrem sa facem altceva dar ne luptam pentru a realiza acel ``ceva``. Sau poate ca nu am fi constienti de acel altceva daca nu ar exista ceva-ul.

In loc sa traim fiind treji traim visand. Oare cum ar arata lumea daca toti ar fi treji ... Daca toti ar putea vedea si auzi cu adevarat ce zice cel de langa noi nu cel pe care credem ca il avem noi langa noi.