Nu suntem si nici nu vom fi in stare ca sa acceleram timpul sau sa il dam inapoi. Acest lucru face orice actiune a noastra unica si irepetabila in timp. Acest lucru ar trebuie sa ne responsabilizeze sau sa ne faca sa ne refugiem in alte lumi in care putem sa controlam timpul. Poate de aceea multi aleg sa traiasca in propria lor minte. Asa au control asupra unor lucruri asupra carora nu aveau nici un control in mod normal.

Inexorabilitatea timpului nu insemna insa ca actiunile noastre intreprinse intr-un timp finit nu sunt reparabile.

Ne concentram asupra unor lucruri false atunci cand vrem sa uitam o greseala. Timpul nu poate fi dat inapoi. Nimic nu poate fi sters de catre noi, oamenii. Insa sa reparam ce am stricat, sa construim ce am daramat putem.

Si daca am presupune ca putem da timpul inapoi. Am putea fi constienti de ce a fost inainte? Daca nu atunci degeaba putem da timpul inapoi. Daca dand timpul inapoi vrem sa nu mai facem aceeiasi greseala dar noi nu ne putem aminti ce am facut inainte de a da timpul inapoi atunci totul ar fi in zadar.

Daca ne-am aduce aminte de actiunile pe care vrem sa le evitam atunci nu vom realiza nimic. Si cel pe care l-am ranit si-ar aduce aminte sau ar sti actiunea pe care vrem sa o evitam. De ce nu am incerca pur si simplu fara a da timpul inapoi sa ne rezolvam problema. Poate pentru ca alegem intotdeauna solutiile simple? Sau poate pentru ca fugim de responsabilitati?

Si apoi daca ar fi numai cativa care ar putea da timpul inapoi pe ce criterii ar face-o? Acestia ar putea sa intersecteze destinele multora fara a alege aceeiasi solutie.

Atunci ar trebui sa fie numai unul capabil ca sa dea timpu inapoi. Dar daca ar fi numai unul capabil sa realizeze asa ceva, cred ca nu ar face-o. De ce s-ar plictisi sa vada mereu aceleasi lucruri? Sa vada aceleasi greseli. Sau ar putea sopti cuiva sa nu mai faca anumite lucruri. Dar nu ar fi acest lucru nu o reparare ci o schimbare? Iar o schimbare e altceva nu ceva cu alt in fata.

Constienta timpului poate fi o calitate necesara majoritatii. Dar Omul tocmai pe lucrurile pe care nu le poate schimba nu le tine in seama. Conceptele, sau mai degraba realitatile neschimbabile sunt cel mai adesea constantele care schimba forma ecuatiei. Daca am trai intr-o lume cu o singura constanta atunci am putea la sfarsitul ecuatiei sa o adaugam dar nu traim intr-un loc unde o singura constanta exista.

Ce paradox! Timpul ca si constanta. Constanta in sensul ca se regaseste in orice ecuatie a vietii sau a Omului. Timpul este un sistem. Chiar daca pentru noi el pare diferit in fiecare clipa el este deja definit si el exista. Trecutul a existat dintotdeauna si la fel si prezentul si viitorul. Noi insa trecem in fiecare secunda prin ele.

Sa ne imaginam timpul ca o banda. Locul unde ne aflam este timpul prezent. Dar banda prezentul de acum a existat ca viitor in trecutul nostru. Deci nu timpul trece ci noi. Noi suntem variabilele. Timpul se pare a fi constanta adevarata.