Oameni, lucruri si intrebari.
Noi muritorii – asa limitati cum suntem – am vrea sa le facem pe toate, am vrea sa ne bucuram de viata de aici, sa avem cariera, sa avem partenerul de viata dorit, sa avem casa, masina de oras si una de teren, o casa la tara sau la munte,(nu prea mare casa, doar potrivita si daca se poate sa fie langa un lac), o casa la oras (putin mai mare decat cea de la tara), sa aranjam casa pe gustul nostru, sa avem haine frumoase, sa ne luam timp sa admiram arta, sa vedem spectacolele noi ce apar, sa fim implicati in biserica sau intr-o organizatie caritabila, ne-am dori sa avem relatii solide cu prietenii, sa ajutam pe altii, sa vizitam cat mai mult din planeta pe care traim, sa fim morali, blanzi, darnici, sa citim cartile bune... si asa mai departe – si nu e rau. Pe langa toate astea credem si in viata plina de fericiri in eternitate, si vrem si acolo sa fim cu orice chip – in caz ca ar fi doua variante, o dorim pe cea buna. Nu vrem sa ne scape mai nimic.
Intre lumea de aici si cea de dincolo trebuie ca exista o legatura; pe care am uza-o daca am putea doar ca sa trecem dincolo. Despre domeniul etern sau lumea de dincolo nu stim multe, dar pe de alta parte, chiar daca nu stim mult totusi credem ca exista ceva dincolo, ca ar fi nedrept ca toate sa se termine dupa o viata de cativa zeci de ani traita aici jos, nu? Mai ales ca de multe ori avem impresia ca aici fericirea este cel mai scurt interval de timp, comparat cu durerea si amarul din care gustam pe saturate fiecare dintre noi intre un rasarit si apus de soare.
De ce este acest rasarit si apus de soare asa regulat incat viata sa poata avea loc pe Pamant? Cine ne acorda zilele astea si pentru ce? Cu ce scop cineva lasa lumina pe Pamant? E mai usor de inteles de ce pleaca lumina seara, decat sa ma intreb de ce apare dimineata. Cred ca pleaca atunci cand e seara pentru ca altfel nu am mai dormi ci am alerga in continuu in cursa asta. Atunci de ce ne e trimisa lumina in fiecare dimineata? O meritam sau nu? Dar cu aerul cum e, platesti abonament lunar? Dar cu nasterea, am cerut de la cineva dreptul de a ne naste? Daca da, unde ne-am depus cererea? De ce este creat ceva aici, in loc ca totul sa fie un nimic sau o absenta totala? Trebuie sa fie ceva dincolo de toate astea. Trebuie sa fie o trecere. Trebuie sa fie indicatoare de drum. Cineva trebuie ca a creat tot ce exista; dar de ce nu vad semnatura cu ochiul liber, in acelasi fel in care vad ca orice tablou este semnat de cel ce l-a pictat? A uitat cineva sa-si puna autograful aici si ne-am autoincoronat ca stapani ai creatiei; sau este o semnatura si nu o gasim? Cred ca este un design la tot ceea ce ne inconjoara - cred ca este un Designer.
Cine e omul care isi face timp sa-si raspunda la intrebari? Poate multi dintre noi nici nu ne-am facut timp sa ne formulam intrebarile, daramite sa mai si cautam raspuns.
In primul rand am fi tentati sa spunem ca e obositor sa punem atatea intrebari despre viata. Da, la asta ne gandim in primul rand – ia prea mult timp!!! - timp din ce? Cred ca avand raspunsurile am incepe sa traim cu sens. E drept ca nu vom gasi raspunsuri ca in matematica, (compara (2+2) cu (De ce exist?) si raspunde la fiecare intrebare) dar cred ca din faptul ca punem intrebari, reiese cautarea noastra dupa ceva transcendent, ceva care ne depaseste dar in acelasi timp are sapat in palme harta spre secretul cautarii noastre dupa semnificatie.
O „simpla" intrebare. Ce faci cu viata ta?