Învăţăturile hulitoare, cu privire la Domnul nostru, abundă în aşa numită lume creştină. Un grup pseudo-creştin, originar din SUA, susţine că Domnul Isus s-a căsătorit cu două dintre femeile care-L urmau.  Chiar natura căzută a omului are nevoie de ajutorul diabolic al iadului ca să inventeze asemenea murdărie. Aceasta este învăţătura dracilor, de care apostolul Pavel ne-a înştiinţat şi ţinta lor principală este frumuseţea caracterului lui Cristos. Evangheliile nu ne descoperă nimic din trăsăturile fizice ale Domnului Isus. Nu ni se dă nici o informaţie despre înălţimea Lui, greutatea, trăsăturile feţei sau culoarea părului Său.

   Duhul Sfînt a omis intenţionat asemenea detalii în toate cele patru relatări scrise despre viaţa Lui pămîntească. Potrivit cu programul lui Dumnezeu, El a venit cu mult înainte de inventarea aparatelor de înregistrare audio şi video. Bineînţeles că existau artişti şi sculptori în zilele Lui, dar nici unuia nu i s-a permis să ne lase o urmă din înfăţişarea Lui umană. Astfel, orice vise, viziuni sau imaginaţii care scot în relief caracteristicile fireşti ale lui Cristos trebuie privite cu suspiciune.

   Paradoxal, în Apocalipsa avem o descriere plină de viaţă a unuia care "semăna cu Fiul Omului" (Apoc.1.13), zugrăvind îmbrăcămintea Lui, părul, faţa, mîna dreaptă, ochii, gura, picioarele şi vocea Sa. Îl vor vedea ochii noştri fizici pur şi simplu, pe El aşa cum este descris în capitolul 1, versetele 13-17, atunci cînd vom ajunge în cer? Eu nu cred.

   Ioan L-a văzut în mijlocul sfeşnicelor, care reprezintă şapte biserici şi a început să noteze imaginea, zugrăvind pe Cel pe care L-a văzut pentru acele biserici. Trăirea şi umblarea lor pe pămînt se referă la meditaţia şi contemplarea noastră spirituală. Această descoperire a lui Ioan a fost pentru beneficiul nostru ca şi pentru al lor "Ferice de cine (oricine, oricînd şi oriunde) citeşte şi de cei ce ascultă... şi păzesc lucrurile scrise în ea " (Apocalipsa 1.3).

   Noi trebuie să-L cunoaştem pe El acum, nu prin vedere ci prin credinţă. Ochii credinţei pătrund dincolo de cei fizici şi pot vedea minuni invizibile ale slăvitului Fiu al Omului. Luminaţi de Duhul Sfînt, ei nu numai că ne vor ţine departe de acceptarea stricăciunii, asemenea celor menţionate ci ne vor "schimba în acelaşi chip al Lui" (2 Corinteni 3.18).

   Atenţia noastră este atrasă mai întîi de o haină care ajunge pînă la picioarele Lui. Pe Muntele Schimbării la faţă, Ioan, împreună cu Petru şi Iacov, a făcut o repetiţie pentru apariţia Lui Apocaliptică. Evanghelia după Matei menţionează: "Hainele I s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n-o poate da" (Marcu3.9). În final Luca adaugă: "..îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare" (Luca 9.29). Ce înfiorare şi ce teamă sfîntă trebuie să-i fi cuprins pe ucenici atunci cînd au fost martori la o asemenea slavă!

   Ioan se întoarce să-L vadă din nou pe Fiul Omului, strălucind de o lumină mai albă decît zăpada proaspăt căzută, scînteind sub un cer însorit. Aşa este slava neprihănirii statornice, neşovăielnice şi fără păcat pentru care nu este nici un loc, nici posibilitatea de fărădelege. Haina fără cusătură din Galilea a fost smulsă şi aruncată soldaţilor lacomi. El niciodată nu o va mai purta din nou. În locul ei, biruitorul răstignit, înviat şi înălţat Îşi trage pe umerii Lui haina veşnică şi fără pereche  a neprihănirii. Nu este nici o pată pe această haină şi nici o ruptură în ţesătura ei. Domnul Isus Cristos stă singur în Sfînta Sfintelor ca o citadelă a neprihănirii necompromise a lui Dumnezeu.

   Orice gînd, orice motiv, orice intenţie, orice cuvînt, orice gest şi orice faptă este bună. Nimic rău nu este acceptat în sala tronului universului.

   Vă aduceţi aminte de pilda pe care Domnul Isus a spus-o despre acela care a fost dat afară de la nuntă pentru că intrase fără haina adevărată? Domnul Isus nu a lăsat nici o îndoială asupra urmărilor veşnice ale acestui comportament: "...Aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor" (Matei 22.13). Numai cei îmbrăcaţi cum se cuvine vor intra în cer.

   Trebuie să spunem limpede că în cer nu va fi goliciune. Marii artişti i-au pictat pe îngeri ca pe nişte făpturi mici, goale, asemenea pruncilor. Ele sunt doar rezultatul imaginaţiei omeneşti, deoarece, în lumina Scripturii, nu există asemenea fiinţe. Îngerii care apar în Biblie nu sunt nici mititei, nici goi. Ei sunt personalităţi puternice, măreţe, strălucitoare şi întotdeauna îmbrăcaţi cu totul. De fapt, scriitorii insuflaţi descriu în mod particular îmbrăcămintea lor.

.........................................................................................................................................................

   Este important ca oamenii să înveţe ruşinea goliciunii pentru a înţelege nevrednicia unui suflet dezbrăcat - sau mai bine spus - nepregătit. Abia apoi pot să aprecieze valoarea învelitorii pe care Cristos o asigură în mîntuire. El împarte haine duhovniceşti. Este bucuria Lui ca într-o zi să primească biserica Sa ca pe o mireasă, într-o ţinută completă, aranjată cu cea mai mare grijă.

   Fiecare dintre noi trebuie să fie sigur că suntem îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Cristos. Este singura cale prin care ne putem apropia de Sfînta Sfintelor, unde nu este tolerată fărădelegea. Noi trebuie să ştim că Domnul, pe care Îl slujim şi care conduce viaţa noastră "ne conduce pe cărările neprihănirii din pricina Numelui Său" (Ps.23.3 n.trad.ver.lb.engleză).

   Niciodată nu trebuie să ne liniştim la gîndul că El va zîmbi la practicile păcătoase. El nu este niciodată slujitorul păcatului.

   Dar, creştinismul nu este caracterizat numai de o viaţă curată. De fapt, există o evlavie făţarnică, care nu are nici o atracţie. Bineînţeles, noi trebuie să strălucim. Neprihănirea lui Cristos are un element supranatural, producînd scînteierea şi strălucirea luminii. Are o frumuseţe copleşitoare.

   Atunci cînd privim ţintă la El prin credinţă, frumuseţea Lui va copleşi sufletele noastre şi îşi va găsi expresia în vieţile noastre. O lume care priveşte va fi condamnată de o asemenea dovadă.