13 Noiembrie 2006 – o noua filă a existenţei noastre ca familie s-a deschis pentru noi. Cu lacrimi în ochi şi cu inimile frânte de durerea despărţirii de părinţi, fraţi, surori, prieteni, am urcat în maşină. Imediat după ce am ieşit din Baia Mare Rodica s-a întors spre mine şi mi-a spus: "Iubitule, asta e aventura vieţii noastre!". După aceste cuvinte am început să plângem toţi cinci, fiecare gândindu-ne la cei pe care îi lăsasem în urmă, cu care ne-am petrecut o parte din viaţă şi care au rămas lipiţi de inima noastră. Chiar dacă până în acel moment eram foarte siguri de chemarea pe care Domnul ne-o făcuse pentru a merge în Oltenia, atunci - preţ de câteva minute - ne întrebam dacă e bine ce facem, dacă nu cumva am făcut o alegere greşită. Ne-am amintit cuvintele unui frate care cu câteva zile în urmă ne-a zis: "Dragii mei, cine face ce faceţi voi acum, ori e nebun, ori chiar are chemarea lui Dumnezeu!". Acum urma să ne convingem ...! Cea mai mare temere a noastră era legată de cei trei copii ai noştri. Ne îngrijoram cel mai mult gândindu-ne la felul în care vor reuşi sau nu să se acomodeze cu noua şcoală, noii colegi şi prieteni, noile condiţii de trai, despărţirea de cei dragi lor din Baia Mare...

Am călătorit toată noaptea. Ajunşi în Motru am avut parte de o primire caldă şi plină de dragoste din partea fraţilor şi surorilor de aici. Copiii au început şcoala de a doua zi, s-au integrat repede şi uşor, şi-au făcut noi prieteni şi sunt mulţumiţi şi fericiţi, iar noi am început renovarea şi aranjarea apartamentului în care vom locui câteva luni.
Cu avânt şi dăruire ne-am început activitatea amândoi în domeniile de slujire încredinţate nouă de Dumnezeu.

Rodica se ocupă în marea parte a timpului de copii, a început două grupuri de femei în Motru şi una în Cordun (o comună aflată la 27 km de Motru), mijloceşte în grupul de rugăciune şi are timp alocat discuţiilor cu diferite femei din Motru şi nu numai. Pasiunea ei pentru femeile aflate după gratii nu s-a stins. Prin harul Domnului a obţinut aprobare pentru a intra în penitenciarele din Târgu-Jiu şi Drobeta-Turnu-Severin unde slujeşte săptămânal femeilor aflate în detenţie.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, eu predau un curs la o şcoală de ucenicie cu membrii bisericilor plantate în zonă. În acelaşi timp am început şi lucrarea cu bărbaţii la Motru şi Cordun. În oraşul Motru am început o lucrare cu tinerii prin activităţi sportive, deocamdată (fotbal în sală), iar pe viitor intenţionăm să canalizăm aceste întâlniri înspre activităţi spirituale. O altă lucrare importantă pentru zidirea celor convertiţi la Domnul este partea de învăţătură şi slujire în bisericile plantate de către misionarii cu care lucrăm în cadrul Organizaţiei "Cristos pentru Oltenia". De asemenea mi s-a dat responsabilitatea de a mă ocupa de partea organizatorică a taberelor care vor avea loc în perioada verii în această zonă - două tabere de copii, una de tineret şi una de familii - conferinţe, întâlniri de părtăşie, etc.

Acestea sunt principalele noastre activităţi în care suntem dedicaţi să lucrăm pentru creşterea şi maturizarea credincioşilor şi a bisericilor şi pentru ridicarea şi formarea unei generaţii de lucrători din zona în care lucrăm, cât şi pentru lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu prin slujirea celor din penitenciare şi a tinerilor. Acum suntem, mai mult ca oricând încredinţaţi că ne aflăm aici pentru că Domnul a hotărât să fie aşa, cu scopul de a-şi împlini Planul Său măreţ şi prin noi în această zonă atât de săracă din mai multe puncte de vedere.Toată lauda o merită El, Dumnezeu care a investit în noi şi ne-a dăruit oportunitatea de a dărui mai departe ceea ce El a pus în noi!