12:4 „O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.”

O soţie poate să-i facă mai puţină sau mai multă ruşine soţului ei. Atunci când casa este toată numai dezordine şi ei nu-i pasă, îi face ruşine. Atunci când el toată ziua a fost la muncă iar ea acasă, şi seara când vine nu găseşte nimic pregătit de mâncare că ea „nu s-a simţit prea bine” să poată pregăti, atunci ea îi face ruşine. Atunci când ea nu-şi îndeplineşte datoria de soţie în relaţiile conjugale, atunci ea îi face ruşine. Atunci când soţul nu poate câştiga destui bani şi ajung în lipsă, ea în loc să-l ajute şi să lucreze şi ea, îl părăseşte pentru unul mai bogat, ea îi face ruşine. Atunci când el duce trei bagaje grele şi ea o poşetă pe umăr, desi ar putea si ea sa duca unul (sanatoasa fiind), atunci îi face ruşine. Când îl înşală cu altul îi face ruşine şi e ca putregaiul în oase. Atunci când ei îi place să fie îmbrăcată bine şi de el nu-i pasă, ba mai şi râde de el, sau atunci când ea mănâncă numai delicatesuri şi lui îi dă orice, atunci îi face ruşine. O soţie cinstită însă pune pietre preţioase în cununa soţului ei. Atunci când el este obosit duce şi ea sarcina, se roagă pentru el când este în probleme. Îl binecuvântează cu voce tare dar şi în rugăciunile ei. Când ajung în lipsă îl încurajează şi nu doar îl critică. Când greşeşte într-o acţiune nu-l defăimează. Veghează cu înţelepciune la cele din casa ei. 

Cele scrise aici se aplica in egala masura si sotului.