Resursa adaugata de BenHur in 18/04/2007
Era undeva după ora 18... o sâmbătă seara de primavară târzie...
La microfon, pastorul se apropia de finalul predicii... În urechile a 3000 de tineri au răsunat următoarele cuvinte... "S-ar putea ca mulţi dintre voi nici să nu mai termine măcar liceul... S-ar putea ca de la această conferinţă să nu mai ajungi acasa... S-ar putea să mergi direct pe celălalt ţărm"...
În linistea ce se aşternuse peste sală, a urmat la unison, cântată parcă cu reţinere:
Dincol de zare e o dimineaţă,
Mai glorioasă, fără apus,
Sfârşită-i truda şi o altă viaţă
Am pe vecie, cu al meu Isus.
Dincol' de zare, ce întâlnire
Cu preaiubiţii plecaţi la el.
Şi într-o unire far' de despărţire
Vom fi acasă, la Tata-n cer!
....................
După aproximativ 12 ore... pe străzile Clujului se auzea acel zgomot sumbru al sirenelor... 4 tineri erau transportaţi de urgenţă la spital, în stare gravă... A cincea, Ana Maria, era purtată de îngeri... nu mai avea nevoie de îngrijiri medicale...
A trăit 18 ani... A iubit mult... A fost o prietenă adevărată... A citit mult şi ce trebuie... La cărţi favorite, prima a declarat ca fiind (citez) "My Precious Bible"... Au mişcat-o mărturiile unora ca R. Wurmbrand... caracterul i-a fost modelat de hotârarea de a face semenii fericiţi şi de a acorda înţelegere pentru nevoile multora... Obişnuia să trimită următorul SMS surorilor ei din străinatate: "Pune mâna stângă pe umărul drept, mâna dreaptă pe umărul stang. Ştii... de fapt ţi-am trimis o îmbrăţişare"
Versetul ei preferat a fost... Filipeni 1:21 "Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un castig"... Cu siguranţă câştigul ei e unul mai mare decât ne putem noi imagina... şi nu e doar al ei... moartea ei câştigă tineri pentru cer!
În cartea de memorii, colega ei de bancă a scris: "Ana, a trebuit să mori tu, ca să mă pocăiesc eu!"...
La înmormântarea ei s-au citit cuvintele: Ezechiel 22:30: "Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc"... Ea a stat în spărtură...
Obişnuia în timpul predicilor să îşi ia notiţe mereu... pentru ea, predica nu se rezuma doar la ascultare... dincolo de uşile bisericii, aştepta cu nerăbdare să o pună în practică...
A ales să proclame, prin mersul ei zilnic, mesajul iubirii lui Isus... Colegii din liceu pierd o mărturie... Le-a fost până acum... De acum îi aşteaptă în cer...
Părinţii "pierd" cea mai tânără fiică... Desigur că lacrimile lor şi sacrificiul cu care au crescut-o vor fi răsplătite îndeajuns... Ea vede deja acea răsplată... Prin ea, mii de tineri se vor pune faţă în faţă cu întrebarea: "Sunt pregătit?"
Viaţa ei se poate rezuma în 3 strofe... căci nu a fost deloc lungă...
Sunt un pribeag fără de ţară,
Rătăcitor prin lung pustiu.
Dar am în ceruri o comoară
Şi ţara mea-i în veşnicii.
Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul,
Să nu mai fiu un peregrin,
Căci după ce-am să trec Iordanul,
Se va sfârşi al meu suspin.
Voi arunca a mea povară,
Eliberat sub crucea grea.
Nădejdea mea nu o sa moară
Şi voi intra-n odihna Sa.
A intrat deja în odihnă Ana...
Rămâne în amintirea noastră...
Ps: În data de 17 februarie, Ana scria în jurnalul ei:
"Lumea te învaţă să aduni... Hristos te învaţă să împarţi!!...
Noi, fără Dumnezeu, NU PUTEM... EL, fără noi, NU VREA...
Uneori iubim soarele, alteori iubim noaptea... Uneori avem nevoie de dragoste, alteori avem nevoie de singurătate... dar ÎNTOTDEAUNA avem nevoie de DUMNEZEU!!"...
Tu, cititorule,... ai nevoie de Dumnezeu? Vei merge într-o zi pe acelaşi drum... Eşti pregătit?... Ce se va scrie în urma ta???
- Vizualizări: 23425
- Export PDF: 8
- Favorită: 9
- Comentarii: 42
ma impresionat acest articol.sa-mi spuna cineva de unde era Ana?
unde locuia?
Intr-adevar, si eu m-am gandit la Ana! Am citit pagina de stiri ProTV si am trimis-o tuturor prietenilor mei. Azi la pauza de masa la serviciu am vorbit cu o prietena care a fost la Penil si am vazut ca si ea a fost miscata de plecarea Anei.. poate a avut un efect mai mare decat toata conferinta. Este fericita acum ... ajuns inaintea noastra acolo unde fiecare ne dorim sa ajungem, unde visam si stim ca ce vom gasi trece de orice imaginatie. Dar pana atunci, daca Domnul ne-a mai lasat viata, sper sa stim ce sa facem cu ea!!!
In urma auzirii Cuvintului Lui Dumnezeu rostit prin fratele Pustan imi rasuna in minte acea fraza in care ne-a facut sa ne gandim daca suntem gata de plecarea acasa in orice clipa...poate chiar ramasesem cu prea putin din predica si imi rasuna in minte acea fraza si cantarea...Am aflat despre accident duminica cand un prieten mi-a trimis link-ul de la stirile pro-tv...m-am cutremurat enorm si nu ma mai puteam gandii la altceva decat la ceea ce s-a intamplat, am inceput sa ma rog pt familia ramasa aici si pt celelalte victime ale accidentului incredintand in mainil Domnului tot ceea ce urma sa se intample cu cei ramasi in urma dar nu in ultimul rand si a tuturor celor care au multe de invatat din aceast semnal de alarma.
Nu stiu sigur daca am cunoscut-o pe Ana aici dar astept ziua in care ma voi intalnii cu ea la Tatal acasa si sa o imbratisez pt ca prin plecarea ei ne-a facut sa ne gandim tot mai mult la vesnicie si as vrea ca fiecare din noi sa fie gata de plecare in orice clipa!
Condoleante familiei indoliate!
Ana asteptam sa te intalnim in ETERNITATE!
Domnul sa fie si cu ceilalti 4 raniti!
Intradevar ANA-MARIA a fost un exemplu pentru toti tinerii.... ea a plecat la TATAL mantuita. Dumnezeu a decis sa o ia la EL acasa ca ea sa nu se mai chinuie si sa sufere pe acest pamant. Eu sunt convins ca daca am sa fiu un copil cuminte se pe placul lui DUMNEZEU ma voi reintalni acolo sus cu ea.
Ana..cu adevarat a fost un exemplu pentru toti, acuma ea a plecat la TATAL nostru din ceruri, si trebuie sa ne intrebem pe noi, si sa vedem daca noi suntem pregatiti, ea o fost pregatita pentru ca ea a trait viata ei numai pentru Isus, cartea ei favorita a fost BIblia, ea a iubit pe Dumnezeu mult, si noi toti trebuie sa iubim biblia daca vrem sa ajungem in cer.!!
Daca traim pt Domnul traim, si daca murim pt Domnul murim!!! Un proverb indian zice:"Cand te-ai nascut plangeai, iar toti din jurul tau radeau, traieste in asa fel incat, atunci cand mori tu sa zambesti, iar cei din jurul tau sa planga." Asa a trait Ana pe acest pamant, ea este fericita si zambeste, iar noi plangem dupa ea. Itzi multumim Ana pt felul in care ai trait printre noi, Doamne ajutane sa traim si noi k Ana k sa ne vedem acolo sus in cer!!! GBU!!!
Cu multa tristete in inima, doresc sa transmit sincere condoleante familiei indoliate, dorind ca bunul Dumnezeu sa va mangaie! iar pt noi ceilalti nu ne ramane decat sa intram in MOMENTE DE CERCETARE! Tineri dragi, acesta e un semnal de alarma, viata trebuie luata in serios, sa nu ne jucam cu sufletul nostru. imi place sa cred ca datorita acestui fapt fiecare din noi ne vom gandi cu multa seriozitate la ceea ce inseamna ca avem doar o viata pe acest pamant: CE VOI FACE CU VIATA MEA???
Esti pregatit sa zbori cand ceasul va suna?esti tu pregatit pt CER asa cum a fost Ana?esti pregatit sa-l intampini pe Regele atunci cand trambita cerului va suna?Doamne ajuta-ne k la semnalul Tau sa fim cu totii gata de plecare.Stiu k intr-o zi ma voi gasi in Cer cu Ana chiar dak nu am cunoscut-o dar plecarea ei mi-a miscat viata mea.Dumnezeu sa mangaie familia si sa toarne balsamul mangaierii peste ei.
In ultimele zile am ajus sa ma intreb mai des si mai serios: ´´Daca as fi fost in locul Anei?´´ sau daca ar trebui sa plec acum?... Si mi-e teama cateodata sa raspund... Trist ca Dumnezeu pe unii ca mine trebuie sa ne trezeasca prin unii ca ea... Sa fi fost aceasta misiunea ei printre noi?
Condoleante familiei indoliate!!
Iar voi tinerilor....sper ca ati invatat ceva din tot ce s-a intamplat!!
era o zi minunata...cand cerul se pregatea sa asiste la o despartire dureroasa.Intreaga ostire cereasca a hotarat ca Ana sa vina acasa...sa se alature corului pentru vesnicie,dar au ramas in urma cu inimile frante familia.o despartire fara cuvinte dar plina de lacrimi,orice inima care a auzit aceasta veste a fost zdruncinata de durere.dar stim ca va veni acea zi cand Dumnezeu ne va rapi si pe noi la Cer."Vreau langa Dumnezeu sa fiu mereu,oricat ar fi de greu necazul meu...oricat voi suferi,cantarea mea va fi...Vreau langa Dumnezeu sa fiu mereu...asa cum a fost Ana!"
Nu o cunosc pe ANA dar simt in inima durerea celor care au cunoscut-o.si impreuna cu ei doresc sa mergem in CER sa ne cunoastem pe deplin si sa nu ne mai despartim!si eu calatoresc mult cu masina,si pot oricand sa o urmez,dar vreau sa ajung acasa,in CER daca DOMNUL vrea sa ma ia asa ca ANA, si astfel oricand vreau sa fiu gata.!!!
este incredibil cum te poate schimba sau cel putin sa te miste , sa te faca sa te gandesti , intrebarea: "ESTI PREGATIT?" nu am fost anul acesta la peniel,dar totusi m`am gandit ca va fi frumos. si ma tot gandeam cum poti sa pleci din lumea aceasta direct de la inchinare.m`am intrebat: "oare ce`a facut?" de a plecat asa repede..dar cred ca fost pregatita. la inchinare, daca te inchini cu credinta, ai impresia ca atingi cerul; probabil Penielu a fost un fel de "simulare" pe langa ce urma sa vina.. :((
Domnul a dorit ca Ana sa mearga acasa. In indurarea lui El stia planul pe care l-a avut cu Ana. Prin ea Dumnezeu a atins mai mult de 3000 de tineri, pe noi cei care am fost la Peniel. O adevarata marturie sta moartea ei...pentru noi cei care am ramas in viata...
Intr-adevar aceasta veste a cutremurat tinerii crestini si nu numai.. Dumnezeu a facut ca prin moartea dureroasa a Anei sa ne trezim si sa ne cercetam cu-devarat inima si viata. Este un mare semn de avertizare lasat de Dumnezeu...nu se stie cand e clipa fiecaruia sa plece acasa.. Totul depinde de noi cat vom mai lasa lumea sa ne afecteze si sa ne atraga la asa tumult de pacate. Ar fi bine sa luam aminte la Cuvantul lui Dumnzeu. Daca nici acum nu ne indreptam viata, s-ar putea sa regretam candva. Domnul sa ne ajute sa fim pe placul Lui. Suntem si sunt oare gata?... Cat despre familia indoliata, Domnul sa ii intareasca si sa le dea putere...o sa ne rugam in continuare pentru ceilalti raniti GBU!
Ana...Ana a fost o fata extraordinara...Eram vecini..Locuiam la 2 minute unul de celalalt....
Ultima data cand am vazut-o a fost in Ianuarie 2006...Inainte sa plec in Statele Unite...Duminica dimineata am auzit vestea plecarii ei..M-a zguduit mult...Incercam sa ma conving ca nu e adevarat...Sperand ca totul e doar o gluma proasta sau un vis urat din care ma voi trezi...Dar nu a fost asa...
Peste tot am chipul Anei in fata ochilor si imi trec prin minte toate amintirile placute pe care leam avut impreuna.....
A fost o fata extraordinara...ESTE o persoana extraordinara...Ii admir pasiunea..focul..dragostea si devotamentul fata da Christos...Mai mult de atat...o admir pentru ca a fost pregatita....
Ma bucur pentru ea..Plang pentru familie si prieteni....
Cu ajutorul Domnului, voi impartasi povestea ei la tineret la biserica noastra sambata.....
Este adevarat..povestea ei poate a avut un impact mult mai puternic decat conferinta in sine......
WE LOVE YOU ANA....I FEEL LIKE BOTH JOY AND SORROW SHATTER MY HEART...When you left you brought many many people to Christ....
See you in Heaven
ANA..nu stiu cum sa incep...am citit pagina de la PRO TV..si am fost foarte miscata de ce-a ce s-a intamplat!Acum stim de ce Dumnezeu a vrut sa te ia..PENTRU CA MULTI TINERII DIN ROMANIA SI DIN INTREAGA LUME SA FIE PREGATITI PENTRU VESNICIE!!tu acum esti cu ingerii si te bucuri,noi suntem jos ca sa ne mai pregatim..ne vom vedea acolo sus!Condoleante familiei!si DUMNEZEU SA VA INTAREASCA!
"Ne vom revedea odata,langa Domnul cand vom fi,si de-acolo niciodata nu ne vom mai desparti.Ana a plecat intr-un loc de pace plin in care nu-i durere,chin,ci negrait e de frumos avand de Rege pe Cristos!"Condoleante familiei.