Du-ma Doamne 

   Sunt cuvinte care nu le poti spune oricand. Nu le poti spune fara sa gandesti, sau TREBUIE sa ai un motiv. A fi  motivat are in vedere lucrul care ne face sa fim atenti la viata pe care o traim. Si  pentru mine, acum a venit o vreme in care ma uit inapoi sa vad ce am avut de intampinat, cum am trecut de situatii dificile si sa fac o evaluare, daca a fost sau nu un examen pe care l-am pierdut... Chiar am sa ma opresc sa stau in fata unui fapt ce mi s-a intamplat mie personal si  de atunci m-a marcat mult avand in vedere ca era ceva deosebit.

   V-ati putea inchipui ca ar veni Domnul dupa voi? Ce ati face? Daca ar sta in fata voastra si ar astepta un cuvant de la voi, un gest, ceva sa arate ca va intereseaza  ce vrea. Eu am fost intr-o asemenea situatie, intr-o noapte in care am stiut ca este Domnul in fata mea si ma cheama. Erau adormita? Sau treaza? Ce sa zic, sa pot cuprinde in expresii mai bine ce era, nu pot, ca atat stiu ca un clopotel a inceput sa sune in fata mea, mai sus un pic,  avea un sunet subtire ca argintul si atunci am stiut ca e vremea sa plec la Domnul. A fost un timp in care eu trebuia sa zic doar atat: Du-ma, Doamne, dar (va spun ca nu L-am vazut in fata pe Domnul,  doar stiam ca e prezent) eu am dorit sa imi iau ramas bun de la sotul meu care dormea langa mine. Stiam ca doarme, si am vrut sa il strig, ma zbateam sa casc  sau sa misc gura dar nu puteam, atunci am incercat sa il ating cu piciorul ca sa se trezeasca, dar nici piciorul nu mai reactionaa. Eram intr-o framantare sa  fac ceva sa il scol dar nu puteam sa fac nimic parca eram anchilozata. A trecut poate un minut, sau mai mult, sau mai putin, nu stiu, si atunci, in zbaterea mea  ca si cand as fi fost legata de maini si de picioare, si Domnul, care ma vedea S-a intors sa plece si  S-a uitat inapoi si mi-a spus:

   "A doua oara cand am venit ca sa te iau dar te leaga pamantul."

   S-a intors apoi si a plecat parca plutind. Nu va spun  daca L-am vazut cu  ochii mei sau cei spirituali ca nu stiu, dar atunci,  m-am miscat in pat, si cu greu mi-am indoit mana sa mi-o dezmortesc si sa ma incalzesc, ca eram rece ca gheata si sa imi frec gura, care tot asa era de inclestata si abia o miscam. Mi-am atins fata un pic si am inceput sa imi strig sotul, care dormea, "SA SE SCOALE, CA MI-E FRIG , SA PUNA CEVA  peste plapuma ca nu imi era suficienta, ca tot corpul era inclestat de  frig si teapan", si dupa ce s-a trezit, i-am explicat ce vroiam si ce este cu mine,  ca  a venit Domnul Isus ca sa ma  duc la EL, dar eu am vrut sa il scol sa imi iau la revedere, si  dragutul de sotul meu, somnoros, a spus ca am visat, sa ma culc si sa ii dau pace. In clipele aceelea am regretat amarnic,  ca nu am spus atat ce astepta Domnul de la mine: "Du-ma, Doamne!" Eram pe punctul de a ma ridica sa  plec, AS FI VRUT, dar eu ma zbateam sa-mi iau la revedere  de la el. Si el,  nici nu m-a bagat in seama... Da, sa mai se mire ca eu chiar am fost rece ca  ghiata si  inclestata... Fapt care m-a facut sa imi para rau, ca nu am spus  nimica Domnului ...  si  chiar asa cum a spus Domnul, ma legase pamantul.

   Stiu ca un om, dupa ce moare, se receste in doua ore, deci eu eram de ceva timp moarta... si corpul era rece, caci eram moarta, nu mai functiona nimic, nici sangele,  nici inima, dar in alta dimensiune a existentei lui Dumnezeu eu eram constienta ca sotul dormea alaturi de mine si ca vroiam sa îi spun "La revedere!, caci eu ma duc la Domnul." Domnul, a vazut dorinta mea si ca eu nu am lasat la o parte totul pentru El si a plecat...  Glasul nu i L-am auzit (sonor), dar  mi-a zis, într-un fel, nu stiu cum...

   Era atata regret, in glasul Lui, cred ca L-am dezamagit... Eu stiu ca dupa ce moare un om  este in alta dimensiune pe care noi inca nu o cunoastem...  eram constienta de faptul ca era langa mine sotul meu si eu stateam in pat. ATUNCI, dupa cateva  minute de liniste si  de reflectie, am realizat ca eu puteam sa fiu  cu Domnul dar am pierdut ocazia. Ce rau imi pare... El ma dorea sa ma duca la El si eu... Azi poate ca nu  sunt asa de pregatita, ma straduiesc... dar acele cuvinte n-am sa le uit niciodata... si daca voi mai avea ocazia am sa i le spun: "Du-ma, Doamne!".

   Il rog sa ma ajute sa raman langa El prin tot ce trec in viata pana cand Îl voi intalni, din nou. AMIN!