Ranile pe care le avem in inima poate nu se vor vindeca niciodata... suntem inconjurati de suferinta si o simtim atat de viu in fiecare zi...
Ne facem planuri, visam... si multe din ele mor ucise de realitatea prea cruda sau ucise chiar de noi insine...
Sunt dezamagita de mine pt ca mereu aleg ceea ce nu pot obtine si probabil ca pornind cu gandul asta am sanse sigure sa nu obtin nimic! Sunt dezamagita de el, de nesiguranta lui... sunt trista ca am luptat pentru a ma vedea din nou la pamant... mi-am asumat riscul si n-am obtinut nimic... Sunt obosita sa mai lupt pentru visele mele! Sunt obosita sa mai incerc!
Imi rasuna incet in minte cuvintele lui William Shakespeare: "Viata-mi va fi plina de poezie. Si de aventura. Si de dragoste, mai mult decat de orice altceva." Voi reusi sa infrunt suferinta prin lupta? Dar prin Dumnezeu?