Conform spuselor lui Elaine Storkey, această întrebare: "Spune repede cum este Dumnezeu?" i-a fost pusă la spital frăţiorului ei nou-născut de către surioara lui de cinci ani cînd l-a văzut pentru prima oară. Fiind foarte perspicace, ea s-a gîndit că fratele ei, care tocmai a venit din Cer, ar putea avea informaţii proaspete despre Dumnezeu. Din nefericire, noul-născut a gîngurit ceva şi a adormit.

   Vechiul Testament oferă un răspuns la întrebarea fetiţei, un răspuns diferit de cel pe care l-am primit dacă am avea numai Noul Testament. Cu toate că Isus este "chipul Dumnezeului celui nevăzut", El s-a golit de Sine Însuşi, adică de prerogativele lui Dumnezeu pentru a deveni om. Regretatul prfesor Langdon Gilkery obişnuia să spună că, în cazul în care creştinismul evanghelic are o erezie, această erezie este neglijarea lui Dumnezeu Tatăl, Creatorul, Susţinătorul şi Conducătorul istoriei omenirii şi al tuturor comunităţilor umane, în favoarea lui Isus, Fiul, care este legat de sufletele oamenilor şi de destinele lor.

   Dacă am avea numai Evangheliile, am putea crede despre Dumnezeu că este limitat, prea uman şi chiar slab, pentru că Isus, pînă la urmă a sfîrşit pe cruce. Evreii au avut obiecţii atît de mari faţă de Isus pentru că, în pofida afirmaţiilor Sale îndrăzneţe, El nu s-a conformat concepţiei lor despre Dumnezeu. Ei L-au respins pentru că nu s-a ridicat la înălţimea cerinţelor lor. Cartea Apocalipsa ne prezintă o imagine diferită a lui Isus: o lumină strălucitoare, o glorie măreaţă şi o putere nelimitată, iar Vechiul Testament, în acelaşi fel, completează imaginea despre Dumnezeu. La fel ca primii ucenici ai lui Isus, avem nevoie de această imagine despre Dumnezeu pentru a aprecia cît de mult ne-a iubit încît s-a întrupat pentru noi şi la cît de multe a renunţat Dumnezeu.

   Fără Vechiul Testament am avea o concepţie denaturată şi limitată despre Dumnezeu. Dumnezeu nu este o entitate filozofică, ci Persoana care acţionează în istoria omenirii: Cel care l-a creat pe Avram şi i-a spus lui Moise care este numele Său, Cel care a binevoit să locuiască în deşert într-un cort, pentru a fi aproape de poporul Lui. Începînd cu Geneza, cap.1, Dumnezeu a dorit să se facă cunoscut şi Vechiul Testament este cea mai completă revelaţie pe care o avem despre felul cum este Dumnezeu.

   J.Updike a spus: "Creierele noastre nu mai sunt condiţionate ca să manifeste reverenţă şi teamă sfîntă."  Însăşi aceste cuvinte par demodate şi, în aceeaşi măsură în care nu mai sunt la modă, ne-am îndepărtat şi noi de imaginea lui Dumnezeu revelată în Vechiul Testament. Nu-L putem închide pe Dumnezeu într-o cutie, nu-L putem explica în totalitate. Dumnezeu pare a fi ciudat şi misterios, o Fiinţă total diferită, un Dumnezeu pe care ne este greu să-L înţelegem. Nimeni nu-I spune ce să facă (ideea centrală în discursul aspru al lui Dumnezeu adresat lui Iov).

   Recunosc faptul că Vechiul Testament îmi creează nişte probleme pe care aş prefera să le evit. Cînd citesc toate pasajele referitoare la revelaţia lui Dumnezeu trebuie să mă zbat ca să le înţeleg. "Uită-te, deci, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu", a scris Pavel creştinilor din Roma. Eu aş prefera să iau în considerare numai bunătatea lui Dumnezeu, în loc să depind de revelaţia lui Dumnezeu despre Sine Însuşi. Nu îndrăznesc să vorbesc pentru Dumnezeu înainte de a-L asculta pe Dumnezeu vorbind El Însuşi.

   Imaginea pe care ne-o formăm despre Dumnezeu are un impact enorm asupra noastră. Este Dumnezeu un ceasornicar aflat departe de noi, care a tras ceasul universului şi priveşte de la distanţă cum funcţionează atîta timp cît mai are energie? Sau este Dumnezeu un părinte grijuliu care se ocupă nu numai de univers, ci de fiecare om în parte? Nu cred că există un proiect mai important decît acela de a reface imaginea lui Dumnezeu, adevărata concepţie despre El. (fragment)